Nu vreau să știu cum alții vor să știe...
de Lorenzo de Medici (zis il Magnifico)(2009)
1 min lectură
Mediu
Nu vreau să știu cum alții vor să știe,
de edificii, pompe, temple, foruri,
de bogății și desfătări, onoruri
cu gânduri aspre și dureri o mie.
O pajiște cu flori, o apă vie
ce scaldă iarba-n juru-i și, cu doruri,
o pasăre jelindu-se de-amoruri
îmi răcoresc mai mult văpaia mie.
Păduri umbroase, stâncă mândră, munte,
întunecoase peșteri, fiare crunte
și nimfe-n ape ce răsfrâng bazaltul:
Acolo gânduri iuți și doritoare
se leagă de privirea-mi arzătoare:
aici le fură-un lucru sau un altul.
(Traducere C.D. Zeletin, Humanitas 2008)
Cerchi chi vuol le pompe e gli alti onori,
le piazze, i templi e gli edifizi magni,
le delizie e il tesor, quale accompagni
mille duri pensier, mille dolori.
Un verde praticel pien di be’ fiori,
un rivo che l’erbetta intorno bagni,
un augelletto che l’amor si lagni
acqueta molto meglio i nostri ardori;
l’ombrose selve, i sassi e gli alti monti,
gli antri oscuri e le fere fuggitive,
qualche leggiadra ninfa paurosa:
quivi vegg’io con pensier vaghi e pronti
le belle luci come fussin vive:
qui me le toglie or una or altra cosa.