Acuma când toate...
de Jean-Boniface Hetrat(2005)
1 min lectură
Mediu
Acuma când toate spre viață s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-și spre soare grăbitul ei zbor?
Te uită cum cerul privirea încântă,
Și-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viață când toate s-avântă.
De ce-ți este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Și codrul tresare în șoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Și zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viață s-avântă?