Da, vei vedea, natura
de Jan Neruda(2004)
1 min lectură
Mediu
Da, vei vedea, natura, vei vedea
ca mult timp imi vei fi insotitoare-
tu te-ai schimbat din stanci spre crengi,
si eu la fel, din cap pana-n picioare.
E pasul mai usor, si-n glesne simt
cum imi zvacneste-o vana jucausa,
ma tavalesc prin iarba si alerg
in loc sa merg frumos pe cararusa.
In cale cand imi murmura-un parau,
ma-mbie la taifas prietenia,
cand lunca-mi iese-n cale, drept salut,
imi zvarl in sus, cu-un chiot, palaria.
De-mi infloreste-n drum un tanar pom,
ii mangai trunchiul, coama lui pletoasa,
si glasul meu de bariton l-incerc
cand canta-n pom o pasare aleasa.
Pe unde merg, oriunde m-as afla,
gasesc cate ceva sa ma amuze-
petala unei roze smulg apoi
si-un cant de chef il fluier printre buze.