Între două foi de carte
traducere de Maria Marinescu-Himu si Ioan Micu
de Ioannes Michael Panayotopoulos(2014)
1 min lectură
Mediu
Mă gândesc la ziua ce-o să vină, la noaptea
ce-o să vină,
la tăcere și la oboseală.
Mă gândesc la vremurile ce vor aduce alte vremuri,
la timpul nefărâmițat, necunoscut.
Iată, peste puțin se-ntunecă.
Lăsa-vom și noi jos lumina
și ne-om culca pe-acest pământ,
între două foi de carte.
Acolo se află săpat în umbră chipul nostru.
Era cândva acolo un obraz.
Iubea și mult mai suferea
gândindu-se la ziua ce-o să vină, la noaptea
ce-o să vină,
la tăcere și la oboseală.
Iată, peste puțin se-ntunecă.
Acuma nu mai suntem nici obraze.
Lăsa-vom și noi jos lumina
și ne-om culca pe-acest pământ,
între două foi de carte.
Și nu vom ști de ce am suferit,
și nu vom ști de ce atâta te-am dorit,
cum de-am putut să te iubim așa de mult,
dulce surâs al aurorei,
astru de aur al nopții!