Visul sclavului
de Henry Wadsworth Longfellow(2009)
2 min lectură
Mediu
Zăcea cu secera în mâini
În lanul necules;
Cu pieptul gol... I-a-nmormântat
Nisipul părul des;
Și îi năzare ca prin vis
Și ceți, natalul șes:
Regescul Niger taie larg
Meleagul visător;
El iar se vede călărind
Și-aude cum cobor`
Lungi caravane zornăind
Pe-al muntelui pripor.
Regina-i neagră, pruncii lui
În gând i se-nfiripă;
De gât, de brațe i se prind,
Și-l mângâie o clipă
Și-n somn o lacrimă din ochi
În pulbere îi pică.
Se vede apoi galopând
Pe-al Nigerului mal;
Și simte-n salt cum teaca lui,
Sub șa, izbește-n cal
Sunând războinic... Frâu avea
Din cel mai scump metal.
Prin fața lui zburau flamingi
- Steag roșu, scânteind -
Și pân` la mare le-a urmat
Delungul lor colind,
Pân` la al cafrilor cătun,
Prin câmpi de tamarind.
În noapte lei răcnesc; țipând,
Hiena dă răspuns;
Hipopotami prin trestii trec
Spre vreun râu ascuns -
Și ca de-al tobei ropot dârz
Fu visul său străpuns.
În codri, graiuri mii și mii
De libertate spun,
Sălbatic urlă prin deșert
Și slobodul Simun;
Încet tresare-n somn, zâmbind,
De zvonul lor nebun.
Dar nici zăduful de amiaz,
Nici biciul n-a simțit;
S-au spart cătuși în trupul său
Cel neînsuflețit -
Căci raza Morții lumina
Limanul nălucit.