noiembrie însângerat
de Haralamb Zincă(2026)
4 min lectură
Mediu
21 NOIEMBRIE 1940 căzuse într-o zi de joi. Nu fusese însă o zi ca toate celelalte, ci una pe care făuritorii de Istorie o doresc înscrisă pe vecie în file de calendar şi în hronice. În acea zi pleca de pe peronul Gării Regale la Berlin generalul Ion Antonescu, conducătorul Statului NaționalLegionar. Desigur, pleca în fruntea unei delegații din care nu lipsea prințul legionar Mihai Sturdza, ministrul afacerilor străine. La vremea aceea, mulți români trebuie să fi observat, nu fără mirare, absența din delegație a lui Horia Sima, şeful Mişcării Legionare și vicepreşedintele Consiliului de Miniştri. Nu de alta, dar în capitala celui de-al Treilea Reich, în prezenţa fiihrerului Adolf Hitler, generalul Ion Antonescu avea să semneze documentul aderării României la Pactul Tripartit, împlinind un deziderat primordial din Programul Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu:
„Când voi veni la putere, voi face în patruzeci şi opt de ore o alianță cu Germania şi Italia”.
Se înregistra, astfel, o victorie de necontestat a noului Stat Naţional-Legionar şi, cu toate acestea, la memorabila festivitate găzduită de Cancelaria fuhrerului nu era prezent tocmai urmașul Căpitanului, Horia Sima, care, după un „exil” —
şcoală în Germania celui de-al Treilea Reich —, revenise în ţară şi reuşise să obțină legalizarea Mişcării Legionare, aducând-o chiar la putere. Ce-i drept, nu ajunsese încă nr. 1 în Stat, însă după tainicele asigurări date de Berlin, nici mult nu mai avea de aşteptat pentru a fi săltat în fruntea națiunii. Am greşi totuşi dacă ne-am închipui că, socotindu-se un nedreptăţit, ar fi urmărit cu invidie cum trenul oficial se pierdea în
zare. Dimpotrivă, evenimentele istorice de la Berlin aveau să-l propulseze brusc în ierarhia României, devenind, fie chiar şi pentru câteva zile, Conducătorul statului, adică führer, în resortisanța sa germană. De altminteri, prin aderarea României la Axa Roma-Berlin, el, Horia Sima, nu mai avea niciun motiv să fie îngrijorat pentru viitorul Legiunii, al Statului Naţional-Legionar. Altele erau comandamentele vremii. Ştia prea bine, încă din perioada „exilului” său berlinez, că fihrerul avea nevoie nu numai de grâul şi petrolul românesc, ci şi de o Românie legionară, condusă după modelul german, de un führer ridicat din mijlocul românilor, dăruit cu trup și suflet doctrinei național-socialiste, unui ţel comun. Nu rostise, oare, Generalul, cu două luni în urmă, un jurământ? Nu lepădase el, în acea zi de neuitat, uniforma militară şi se înfățişase mulțimii în cămașa verde pentru a o asigura:
„Noi mergem sută la sută, până la moarte, alături de Axă! Ori triumfăm cu Axa, ori cădem cu Axa!”
Să ne întoarcem însă la ultimele zile ale lui noiembrie 1940. Scrutând viața politică a unei Românii ciuntite teritorial, ruptă de aliații săi tradiționali, vom descoperi un Horia Sima în plină mişcare, parcă hotărât ca în absența generalului să bată fierul cât e cald. Într-un cuvânt, era hotărât să profite de absența stăpânului pentru a pregăti temeinic Operațiunea „Răzbunarea legionară” sau, mai precis, „Răzbunarea Căpitanului”, ultima dorință a lui Corneliu Zelea Codreanu trecută în circulara-testament nr. 145:
Camarazi,
Rog să nu se interpreteze greşit această circulară, să nu se creadă că mi-e frică de moarte.
Șeful Legiunii râde de moarte şi nu se păzeşte niciodată de ea.
Fac această circulară pentru că vreau să fiu răzbunat. [...] Și nu dintr-o poftă personală, ci pentru că am convingerea că veţi face un mare bine nației românești.
București, 11 Februarie 1938
Horia Sima va face prima mișcare pe „tabla organizatorică” în ziua de duminică, 24 noiembrie 1940, când avea să-i convoace la Casa Studenţilor din Bucureşti pe șefii de regiuni şi județe ai Mişcării Legionare, pentru a pune împreună la punct ultimele pregătiri în vederea deshumării şi reînhumării sfintelor oseminte ale lui Corneliu Zelea Codreanu și ale altor treisprezece martiri. În ziua următoare, ziarele şi radioul vor răspândi în toată ţara următorul comunicat:
Săptămâna care vine, începând de luni 25 XI 1940, va fi închinată memoriei, eroismului şi jertfei nemuritoare a întemeietorului Mişcării Legionare.
În toate zilele acestei săptămâni, legionarii vor înălța rugăciuni la toate bisericile din țară pentru odihna sufletului Căpitanului, cel mai mare erou şi martir al Neamului Nostru.
Studiind documentele adunate într-un dosar numit ad-hoc „Săptămâna patimilor”, cu scopul de a le confrunta cu textul comunicatului, constatăm că lansarea în presă a acestuia coincidea cu ziua revenirii în ţară a generalului aureolat de „marea biruinţă”: în sfârşit, România s-a aliat cu Germania şi Italia, punându-și la adăpost atât prezentul, cât şi viitorul. Se mai recunoștea astfel, pe plan internațional, rolul de necontestat al Mișcării Legionare în făurirea Statului Naţional-Legionar, capitol cu totul şi cu totul inedit în istoria politică a românilor.
11
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Haralamb Zincă
- Tip
- Proză
- An
- 2026
- Curent
- Realism
- Cuvinte
- 759
- Citire
- 4 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Haralamb Zincă. “noiembrie însângerat.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/haralamb-zinca/proza/noiembrie-insangeratIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.