Vestirea petrecerii de sine în singurătate
de Gabriel Chifu(2009)
2 min lectură
Mediu
în martie 22, o zeiță trece în fugă pe aici sub forma unei
plăpânde zăpezi:mi se topește în palmă. frec de o piatră aspră
o grămăjoară de ceară:îndată ceara se macină și piere.
aidoma ei mă frec eu de acest văz-duh.și mă petrec.aud
apropiindu-se corbii.aud în marș cumplit venind furnicile,deneînvinsele.am fost în cetatea plânsului, am predat
încrezător
doctrina luminii.pe locuitorii infernului
i-am învins. i-am condus pe cei slabi și pe păcătoși la izvor.
le-am poruncit \"spălați-vă cu apă rece pe obraz\", m-au urmat și s-au vindecat. cerul era albastru, nepătat. acum este galben,
este vânăt, este negru. eram puternic și tânăr, curgea aurul din
mine.
acum din toate colțurile lumii cu ochi sticloși mă privește
vina.
vina mea. când s-a ivit? când a crescut? când s-a împrăștiat
peste tot uriașă? frec de o piatră aspră
o grămăjoară de ceară, mă văd pe mine în ceara care se
macină și piere.
mă văd pe mine frecându-mă de acest văz-duh. fiecare lucru
înalță în calea mea un zid de netrecut și un zăvor. fiecare
secundă
găzduiește o trapă. fără o cauză anume sânt adus în preajma
lui zero.
un melc îmi cară inima undeva departe printre flori de
sulfină.
nici sângele meu nu mai curge în mine, zboară pe cer
ca un vultur vijelios, să însuflețească alte ținuturi.
zadarnic mă zbat-sânt prins ca într-o plasă
în paginile unei delirante cărți.
aș vrea să opresc alunecarea
fără sfârșit. dar cum? mă privesc în oglindă și ea
din milă mă minte: își răscolește memoria și îmi arată
o față mai veche, a gloriei, căci din mine, cel de azi, nimic
în apele ei nu se vede, cum nu se vede nici vidul. aș vrea să
opresc alunecarea fără sfârșit. dar cum? mă rog de primăvară și de
toamnă,
de iarnă și de vară să mă țină pe aripile lor. pentru ele
strigătul meu nemăsurat este șoaptă nedeslușită.cântecul meu
armonios de implorare
li se pare bâlbâială fără șir. nici un anotimp, nici o ființă,
nici o stea nu mai înțeleg ce le spun. am ajuns să vorbesc o
limbă
doar de mine locuită. blestemat. ceară am fost, m-am frecat de
piatra aspră. sânt întemnițat pe vecie în paginile delirantei
cărți,
a morții.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Chifu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 367
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Chifu. “Vestirea petrecerii de sine în singurătate.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/gabriel-chifu/poezie/vestirea-petrecerii-de-sine-in-singuratateIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.