Esarfa
de Fu Tianlin(2006)
1 min lectură
Mediu
Ea s-a dus cu vantul in fata,
in susul raului
si cu nepasare a taiat drumul dupa sine.
pentru a-si lua cu el copilul.
Astfel intr-una s-au legat ea si copilul.
A luat in spinare rasul,
a luat in spinare plansul.
Atarna esarfa de pe umarul copilului si mamei,
dupa care pe pieptul mamei
s-a incrucisat legatura-n nod in chip de fluture.
Ea paseste drept inainte.
Samanta din cosul de bambus
nicidecum sa o semene pana la capat.
Dragostea mamei
nicidecum sa o semene pana la capat.
Doar semanat pe spinarea mamei
poate abia copilul sa creasca.
Desi este toamna,
ea aude sunetele rasaritului bobocilor.
Usor joaca fluturele de pe piept.
Mama si copilul impreuna legati
nici albele nopti sa-i desparta nu pot.
Nici trasnetele, nici fulgerele
sa-i desparta nu pot.
Poate atunci cand va cobori copilul pe pamant
isi va desface fluturele aripile
si va redeveni drum.
Iar ea va merge impotriva vantului,
in susul raului,
si nu va sti ca exista pe lume un pictor,
si nici nu va sti ca prin mersul ei drept
a intrat in tabloul in ulei
si a devenit Nascatoare de Dumnezeu.