Adolescentul obișnuit
de Eugen Cioclea(2010)
1 min lectură
Mediu
Adolescentul nu are
16 ani.
Umblă la școală și bate mingea
pe o pajiște verde,
păscută de iezii și mieii
satului, pe care mai tîrziu
îi va pierde.
El este îndrăgostit de una
și de mai multe fete deodată,
dar de fiecare din ele
mai mult decît de cealaltă.
El își lasă să-i crească
chica
căci gîtul său
i se pare prea lung,
de aceea cînd trece noaptea
prin cîmp, se apleacă
pe sub stelele care parcă-l
ating.
Adolescentul nu vrea să fie sincer-el este
deoarece toate cuvintele îl reprezintă.
El pînă-n urechile clăpăuge roșește
pentru cel ce iscusit o să-l
mintă.
El își ia
bicicleta de coarne
ca taică-său în tinerețe
un cal de căpăstru
și o încalecă și nechează
pînă la armată-n
buiestru.
El este un adolescent obișnuit.
Cu bicicleta, în zare,
îi stă al naibei de bine,
de aceea eu nu mă supăr
că îmi întoarce spatele
și îmi aruncă:
-Bună seară, bătrîne!