Învățătorul nostru
de Edmondo de Amicis(2005)
1 min lectură
Mediu
Îmi place de noul învățător.
Astăzi, începând să dicteze, privirea îi căzu pe un băiat cu obrajii aprinși. Trecu măna pe fruntea acestuia, să vadă dacă-i ferbinte. În timpul acesta, un școlar din spate se ridică și începu să facă pe marioneta. Învățătorul se întoarse brusc.
- Băiatul încremeni.
- Să nu mai faci asta niciodată!
După ce termină dictarea, ne privi o clipă în tăcere. Apoi ne vorbi rar și calm cu vocea lui rară.
- Ascultați, copii! Avem de stat împreună un an. Învățați să fiți cuminți! Să căutăm să-l trăim în bună înțelegere. Învățați să fiți cuminți! Nu vreau să fiu silit să pedepsesc pe nimeni. Clasa noastră va fi o familie.
Băiatul care se strâmbase în spatele domnului, se apropie de dânsul și-i spuse cu glas tremurând:
- Domnule, vă rog să mă iertați!
- Te iert, băiatul meu!