Cântecul animal
de Alfredo Giuliani(2009)
1 min lectură
Mediu
l-am revăzut pe cântărețul nostru îmi plăcea și înainte cât sunt de
frumoase diminețile de luni
lunea eu îi tăiam respirația slobozind vocale din nasul complet
liber de labiale și diftongi genuini în fine când nu cântă e un
spectacol
și abia când nu mai cântă deloc e o făptură poate numai cu gingiile
prea erotice și minerale
mica noastră atmosferă suferă de o acumulare de unde neritmice
și ne perturbează
mai mult decât strigătul elefanților și apoi există marea lecție de
liniște a pisicilor doamne
cât era de frumos cu ventuza gâtului să te bucuri de fâșiile de aer
și să scuipi în soare
ce mult îmi place botul obtuz al dragostei ce respiră mut printre
vegetația nazală