Piața de carne
de Adrian Alui Gheorghe(2005)
1 min lectură
Mediu
Piața de carne.Dimineața cînd soarele
nu are miez.Domnul tranșează îngeri,
le desface aripile mai întîi
să nu le vină în minte să fugă,
apoi aruncă viscerele mirositoare
de mir și de floare de salcîm
cîinilor.Carcasa se vinde separat.Capetele
se dau de pomană cerșetorilor de la
marginea raiului de fiecare zi.
Inimile se trec peste flacără și se
mănîncă
aproape crude.Cu oasele e o problemă:
nu întotdeauna sufletul se desprinde de pe ele
de aceea se fierb îndelung în oțet.Sau în
vin.Domnul e mulțumit.Mîinile sale desfac
încheieturile cu o singură mișcare.Chiar și banii
pe care-i adună miros a mir și a floare de
lotus.Și a iarbă de rai putrezită...
Piața de carne.Dimineața cînd soarele
nu are miez.Domnul trage după el cerul
ca o ciosvîrtă din care mai picură, încet,
stropi de eternitate ca niște urechi de melci.
FN