"pe-un petic(el) de hârtie" – 22198 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
VTVirgil Teodorescu
Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța - d. 24 iunie 1987, București) a fost un poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă. Membru corespondent al Academiei Române. A făcut parte din grupul suprarealist român. S-a înscris în 1928 la Facultatea de Litere și Filozofie din București, pe care . Debutul literar are loc în 1928 în paginile revistei Bilete de papagal, editată de Tudor Arghezi, sub numele de Virgil Rareș. În 1932 editează la Constanța revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii '40 se alătură celui de-al doilea val suprarealist. Scrie poezii în limba română și în limba franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit "leopardă". Poezia din primele sale volume face dovada unui suprarealism destul de apropiat de contururile lui originare, lăsând să se întrevadă totodată și influența lui Paul Éluard, din a cărui lirică a tradus după război. În anii 1950 a...
63 poezii, 0 proze
ILIna-Stefania Lazar
M-am nascut in Vrancea si am copilarit intr-un sat asezat intre dealuri si langa padure. Viata patriarhala a satului m-a inspirat sa scriu poezii in adolescenta. Apoi, viata la oras mi-a revelat rolul pe care poezia il are pentru constiinta. Consider ca poezia este expresia sufletului liber, a constiintei care prin vers se eliberaza de poverile lumesti si se plaseaza in lumea spirituala. In poeziile pe care le-am scris si le scriu las sa se citeasca in sufletul meu, sa se vada o parte din el si, prin urmare, poezia este parte din sufletul meu care se concretizeaza poetic prin actul de simtire si gandire din momentul creatiei. Prima poezie publicata pe acest site, si anume Manifest pentru poezie si eseu, am compus-o ca raspuns pentru cei care m-au descurajat sa scriu versuri. Doresc sa il citez pe Fénelon: "Ce poate fi mai placut si mai simplu decat sa fii sincer cu tine insuti, neavand nici de ce te teme, nici ce inventa?"
9 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
dimitriu mihaela
De fiecare dată când găsesc câte o muză care să mă ajute să-mi exprim trăirile, o primesc cu căldură și o invit să coboare printre măruntaiele gândurilor mele. De fiecare dată când îmi aduc aminte de locurile natale, de cetatea Târgoviștei mă cuprinde o senzație de alin și de bucurie. De fiecare dată când îmi arunc mârșav numele și prenumele, Dimitriu Mihaela-Doina pe un petic de hârtie, mă tot frământ dacă stihurile mele vor stârni în mintea vreunui lector un pic de euforie, de stimă, de critică , de nostalgie ori de o simplă introspecție. Întotdeauna ca un peregrin însetat de liric, de epic și dramatic, m-am tot avântat să îmi public modestele scriituri la gazetele locale, la revistele școlii, în volume colective. Am îndrăznit să iau premii și să particip la ședințele cenaclurilor locale , precum „Elena Văcărescu” și naționale „Săgetătorul” ce se țineau la București. Sunt ferm convinsă că niciodată nu îmi voi lăsa vocea mea lirică și mereu le voi spune celor ce vor vrea să muște...
2 poezii, 0 proze
ARAlexandru D. Ropalidis
Intre paradoxal si nefiresc se anunta vocea poetica, distincta, matura si profunda a lui Alexandru D. Ropalidis. Necunoscut pana acum, autorul are deja un discurs poetic autentic si individualizat. Amprenta lui stilistica oscileaza intre "nebunia inspirata" si greata sartriana proiectate pe un imens ecran al constiintei de sine. Versurile sale au intensitatea unei fotograme cinematografice si se propaga cu viteza rabdatoare a cuvantului tesut in mii de fire aidoma unei panze de paianjen. Realitatea este doar un pretext pentru punerea in scena a ceea ce, candva, Renee Magritte numea--dand umbrelor un contur sensibil si o semnificatie--"misterul si melancolia unei strazi". Alexandru D. Ropalidis produce prin versurile sale deopotriva misterul cat si secretul "alchimic" de ai da acestuia o forma sensibila. Traian T. Cosovei CONTEMPORANUL-Ideea europeana nr. 26,27,28,29(557-560),iulie 2001
30 poezii, 0 proze
DCDaniela Caurea
Daniela Caurea s-a născut la 7 iunie 1951 în Târgu Ocna; a murit în catastrofa din 4 martie 1977 în București. Debutul poetic și-l face în revista Cronica din 26 noiembrie 1966, publicând apoi și în Iașul literar, Tomis, Ateneu, Amfiteatru, în antologiile Tineri poeți, Ed. Tineretului, 1969 și Cerul în apă, Junimea, 1970. Primejdii lirice se intitulează prima plachetă de versuri, apărută tot la Junimea, in 1973.Cu puțin timp înainte de moarte scosese un volum de poezii pentru copii, Cartea anotimpurilor, la Ed. Ion Creanga și își definitivase pentru Editura Eminescu o nouă culegere de versuri: văzuhul de cuvinte. Un dialog pe marginea manuscrisului Adalbert Ignotus, dialog proiectat pentru începutul lunii martie, n-a mai avut loc... Destin Sefa de promotie a liceului din Tg. Ocna, Daniela a urmat facultatea de Filologie a Universitatii din Iasi unde l-a avut profesor pe Constantin Ciopraga. Pe la jumatatea studiilor, drumurile au dus-o insa la Bucuresti unde a urmat facultatea de...
7 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
MGMarcel Gafton
Marcel Gafton (1925-1987) a fost un poet și traducător român. A absolvit studiile liceale la Brăila și alege Facultatea de Drept a Universității din București pe care, însă, nu reușește s-o finalizeze. Încă din vârsta adolescenței, debutează cu poeme în Revista Fundațiilor Regale, primul său volum va apărea însă abia în 1972. Volumele sale îl impun drept un poet de „accentuat rafinament lingvistic”; Ștefan Augustin Doinaș, crede că Gafton este un mare amator de cuvinte ne-poetice cu ajutorul cărora ilustrează „un orizont de candori și miraje, de străvezimi și plutiri”, orizont moral și senzitiv deopotrivă. Marcel Gafton e „un poet fidel lui însuși, cavaler al unei poezii de interior, care gândește într-o încăpere severă” (Emil Manu) și care se impune prin poeme rafinate până la esențe. Altfel spus, acest novator al limbajului poetic este „o individualitate nu numai în cadrul generației războiului, din care face parte, dar și în cel al generațiilor ulterioare de poeți” (Ion Cristofor)....
4 poezii, 0 proze
PMPietro Metastasio
Pietro Metastasio (1698-1782) (...) Metastasio nu este un mare poet, dar atât melodramele sale, cât și puținele Canțonete pe care le-a scris (...) poartă amprenta unei anumite sobrietăți expresive, derivată dintr-o severă disciplină clasiciă și dintr-o educație stilistică extrem de rafinată, care conferă limbajului său poetic limpezime, simplitate și grație, cu alte cuvinte atributele majore ale artei sale. (...) (extras din Antologia poeziei italiene de Eta Boeriu, Ed. Albatros, Buc., 1980, p. 268)
1 poezii, 0 proze
VMVincenzo Monti
"...Vincenzo Monti, pe care contemporanii săi l-au socotit drept cel mai ilustru poet al neoclasicismului, e apreciat azi ca un extrem de rafinat și subtil literat, iar opera lui e evaluată în funcție de aportul pe care l-a adus la îmbogățirea limbajului poetic și la crearea unui nou gust, prin felul în care a preluat reînnoind tradiția clasică, prin diversitatea de tonuri, imagini, scheme și formule ale literaturii europene moderne pe care autorul și le-a însușit, transmițându-le unor poeți adevărați, unui Foscolo și chiar și unui Leopardi. Activitatea literară extrem de bogată și variată a lui Monti, care îmbrățișează mai toate genurile literare, de la canțone și sonete până la poeme polemice, politice și encomiastice, fără a neglija nici tratatele teoretice referitoare la limbă, își vădește de la bun început caracteristicile: poezia sa este în mare parte o poezie ocazională, legată de evenimentele vremii (...). Dar observarea atentă, de spectator și nu de părtaș al evenimentelor ce...
1 poezii, 0 proze
pe-un petic(el) de hârtie
de iulian cimpoeșu
rătăcirile mele sunt vii te chinuiai să sapi misterul cu târnăcopul științei verticalizându-i adâncimea (cât) mai departe de taină adevărul se naște din rătăciri te credeai cavalerul ideii încălecând...
Boala inimilor frânte
de Maxim Vasile paul
Boala inimilor frânte...proză scurtă ...stătea întins pe pat și mă văzu intrând.Nu mă văzuse de mult, dar asta nu a fost un impediment în a mă recunoaște, sau faptul că stătea pe spate și mă privise...
poemul complicațiilor
de Justin Dumitru
prolog ar trebui să încep prin a vă spune că acest poem e un cartuș de dinamită pe care-l plimb pe buze ca un gangster un trabuc gurkha – His Majesty’s Reserve. e un poem cu litere de titan...
Ileana Vulpescu
de Camelia Oprița
Cărţi şi hărţi geografice (mappa mundi), un stilou de scris – un simbol al împărtăşirii gândului, gata de a fi înşirat pe un petic de hârtie. Altfel viaţa n-ar avea un caracter definitivat fără o...
Vanitas vanitatum et omnia vanitas
de Camelia Oprița
Cuvinte celebre care deschid cartea biblică a Ecleziastului, citate adesea pentru a afirma deşertăciunea bunurilor pământești și nebunia celor care se luptă pentru a le obține. Simbolurile găsite pe...
Dintr-un port
de Theodora Lungu
Azi era ziua. Un tânăr bronzat înainta pe dig, cu corpul uşor aplecat sub greutatea raniţei. Cu ochii în pământ, ridică privirea abia când ajunse în capătul digului. Îşi eliberă spatele şi se urcă pe...
Foaie de observație
de andronache virgil-nicolae
O individă grasă, în vârstă, mi-a ordonat să trec pe cântar.(...) -,,Ai 48 de kilograme... treci să te măsurăm!... ai 168 de centimetri... Da... Acum să-ți luăm sânge: întinde brațul pe marginea...
Zestrea
de Camelia Oprița
Florile de Cerneală: O Postfață despre Supraviețuirea Spiritului Cărți, hărți geografice (mappa mundi) și un stilou – iată simbolurile împărtășirii gândului pe un petic de hârtie. Fără autonomia...
apprenant a ecrire des poemes
de Daniela Luminita Teleoaca
pământul nu este rotund nu se rotește în matca lui el leagănă feți argintii născuți cu chipuri către cer apele nu curg ele visează croșetând albii în timp talaz după talaz ni se desenează linii în...
meandre -48
de viorel gongu
Meandre-48-Marea cea mare Un om aprindea o grămadă de frunze și de crenguțe căzute de prin pomii dezbrăcați. Mihai s-a apropiat salutând din cap și a întins mâinile către focul care a ridicat o...