"fără de cuvinte" – 20754 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
SSSimion Stolnicu
Simion Stolnicu (n. 6 noiembrie 1905, Comarnic, județul Prahova - d. 29 noiembrie 1966), poet român, considerat de critica literară ca situându-se în descendența liricii lui Ion Barbu. Adevăratul său nume: Alexandru Botez În 1926 este primit în cercul „Sburatorul", fiind botezat de catre Lovinescu, dupa obiceiul casei, cu numele de Simion Stolnicu, pseudonim cu care va publica de acum încolo. După părerea lui George Călinescu, poezia lui Simion Stolnicu este caracterizată printr-o gramatică dificilă și un limbaj în care precumpănește un delir neologistic. În lucrarea sa Istoria literaturii române contemporane, 1900 - 1937 (Editura Socec, 1937) la pagina 172, Eugen Lovinescu caracterizează astfel opera lui Simion Stolnicu: "evoluția poetului... s-a înscris în sensul stridenței, al împerecherii de cuvinte disparate, dislocate, rare, adesea inestetice, de imagini (...) fără aderență, într-o versificație lipsită de fluiditate, dură. de car neuns ; ca fond (...): un ermetism căutat și...
6 poezii, 0 proze
BRBulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
diana g.
M-am trezit într-o zi scriind versuri. La început nu prea am înțeles rostul șiroaielor de cuvinte ce-mi curgeau din palme. Din fericire, le-am lăsat să plângă în jurnalele anilor mei. Într-un târziu, mi-am dat seama că fără ele n-aș fi supraviețuit.
11 poezii, 0 proze
AMalexandru matei
Lacrimi, in fond... A trecut atata timp de cand cu ura Si pistolul in mana ai strigat :"va urasc pe toti in mod egal!" Si-ai tras... regreti? A trecut atat timp de cand tot rogi un zeu sa-ti fie tata Dar tatal te inseala... te ucide... te sugruma. A trecut atata timp de cand sangerezi cuvinte fara sens De cand in oglinda nu ti se mai arata chipul De cand inima ei e stearpa.... Si te doare si tipi... inspaimantat... Dar, ce ciudat, te-ai injunghiat! Incruntare... curmare? cine stie VIATA, lacrimi, in fond..
25 poezii, 0 proze
Silviana
Vreau ceva consistent! Palpabil! Adevărat! În afară de cuvinte, n-am nimic! Cuvintele sunt cea mai mare bogăție a mea…restul e tăcere…vid…întuneric și nimic . Nu mă încarc cu regrete. Știu cine sunt. Dar toată lumea spune ca sunt nebună. Irațională și haotică. So what if I’m so…? It’s funnier ! Not to care and struggle…not to worry and have doubts….It’s heaven here! E much much better! Pentru că nu-mi pasă decât de tot ce e frumos și bun. Dau toxicul la schimb pentru zen. Și zen-ul ăsta e bun. E zen-ul meu, în care pot fii așa cum vreau, fără să-mi pese. Și nu-mi pasă…drept pentru care continui să fiu așa. Nimic interzis, nimic dubios…nimic nu e imposibil la mine pentru mine. Sunt cine vreau să fiu, și mă simt extraordinar de bine în compania mea . Ce praf sunt, am uitat să mă prezint…
3 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
Gelu Teodorescu
Absolvent al Colegiului Național Sf. Sava din București, promoția 1998, clasă de limbi moderne (engleză\franceză), licențiat în psihologie (Universitatea "Titu Maiorescu" 2003), boem în vremurile liceului, dar și ale facultății, fascinat de imagine, mai mult decât de cuvinte. Fără însă a le neglija deloc pe acestea din urmă, cu care am încercat să creez câte ceva, răzleț însă. În timpul liber (și nu numai), fotograf amator, cu intenții serioase de a deveni profesionist "cu acte în regulă" și cu "o stare de transmis" prin "creațiile" mele.
4 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
EBElena-Cristina Bărzoi
Simt nevoia să scriu...fără explicații de prisos. Atât știu : am adunat buchete de gânduri. Unele amestecate cu altele : cu gânduri personale, cu trăiri, cu clișee deja știute. Poți picta tabouri cu culori sau poți zugravi viața dând sens și viață cuvintelor. Pentru că la inceputul lumii a fost Cuvântul, vreau să cred ca noi suntem povești, nu oameni. Citiți-mă ca pe o poveste, nu ca pe un om. Poveștile sunt mai frumoase decât oamenii!
6 poezii, 0 proze
CMcoca maria madalina
Ma ghidez in viata asta plina de rautati,intrigi,barfe...dupa un singur lucru...claritatea cuvintelor de neinteles dar,care,fara nicio indoiala,inseamna multe. Locuiesc la tara,asta ma ajuta sa ma destind purtata de vant,murmurul apei cristaline de munte,si de dorinte ascunse...viata insasi este o dorinta...dar care se indeplineste in etape.Ele vin singure,cu putin noroc,sau mai greu,in functie de puterea fiecaruia dintre noi. Incerc sa ma las purtata prin castele,prin epoca demult apusa a cavalerilor si printeselor medievale...sunt mai multi...cei care ma apreciaza,cu adevarat ma considera o printesa,si-mi dedica versuri,prin vant si privind la stele...inconjurata de suflete calde,iubitoare de natura,sensibile,atrase de muzicalitatea vietii... Sunt un amalgam de dorinte,sunt ceea ce pot sa fiu,imi doresc sa nu ma schimb,vreau sa simt viata...Viata trebuie traita,insa ca sa faci asta trebuie sa o simti in adancuri...e inima ta. Eu sunt inima mea,sunt prietena mea...sunt viata!
6 poezii, 0 proze
Fără de cuvinte...
de Iulia
A mai trecut o zi și va mai trece una Și în zadar răsare spre a apune luna Mă simt atât de mică în ochii tuturor Iar zâmbetu-mi pe buze apare de decor Îmi picură ochii sub pleoapele grele Povara...
fără de cuvinte
de mircea teculescu
mai întâi tu privești în ochii mei și timpul ne înghite încet-încet, sub ocupata plutire a norilor; pe urmă eu privesc dinlăuntrul ochilor tăi și totul se vede ca un zâmbet, petrecut de păsări,...
La locul fără de cuvinte
de Jeflea Norma,Diana
”La locul fără de cuvinte” O învălmășeală de cuvinte, Aduc binecuvîntarea cu omagii sfinte. O invălmășealå de locurii sfinte, Deschid larg brațele fårå de cuvinte.
Cântec fără cuvinte
de Daniela Parvu Dorin
MOTTO: ''Viitorul are obiceiul de a se prabuși în mijlocul zborului'' J.Luis Borges * Ce imensă e noaptea în suflet pe rană ce luptă lăuntrică duc ori pe zori, ori pe lună necenzurată melancolie!...
Beție de cuvinte 2
de Vasile Munteanu
inimă compartimentată – busola balenelor albe – străbătută de harpoane boreale nu o rănesc numai îi colorează sângele cu neînțeleși sau nebuni căpitani corăbiile speranțelor au ancore de carne și...
Dincolo de cuvinte
de ghinea vasile
Râzi și plângi, plângi și râzi, ce viață de scamator cu propriile molecule, cu pasul pe verde, pe gri, pe bucurie, pe urlet, pe tăcere până la putrezire, dincolo de ape, dincolo de aripi căutând...
cuvinte de la capătul lumii
de Dana Banu
nu îmi e frică decât de cuvintele mele strania lor lumină mă vindecă în fiecare dimineață de oameni de o parte și de alta a nopții lumi fosforescente cortine de fum urme pe zăpadă fericiți erau...
Poveste fără de sfârșit
de Nincu Mircea
Povestea fără de sfârșit avea un început ușor. Avea - cum să vă spun mai bine? - un pic de iz amețitor Plin de cuvinte vechi și grele și amintiri patriarhale Despre o lume înghițită de prăfuitele...
în albia de cuvinte
de FLOARE PETROV
fericirea sublimată lacrimi îmi usucă e un revers al focului din soare alung coșmarul, iluzia năucă am un dor de ducă până la mare. în flux nemărginit precum o maree să cuprind țărmul cu povești de...
îmi crapă gerul de cuvinte
de Vasile Munteanu
mă tem că m-am înconjurat cu aer cum somnul se îmbracă-n vis voi înstela fără de oameni voi înțelege că nimic am zis îmi voi trimite sângele înainte inima va îmbătrâni o voi ajunge din urmă tu vei fi...