"Zgudui cerul si pamantul" – 873 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
VBVladimir Bukovsky
Disidentul sovietic Vladimir Bukovsky (nascut in 1942) a avut de-a face cu represiunea sovietica inca din scoala (exmatriculat fiind in 1959 pentru ca a editat o revista neautorizata). In 1965 a fost arestat pentru organizarea unei demonstratii in apararea lui Alexander Ginzburg, Yuri Galanskov si a altor disidenti; a fost eliberat in ianuarie 1970. In 1971 a reusit sa trimita in Occident 150 de pagini de documente privind abuzurile din institutiile psihiatrice sovietice. Impreuna cu Soljenitan si Saharov, Vladimir Bukovski a zguduit comunismul anilor '70 si a devenit, dupa plecarea in Occident, unul dintre cei mai inversunati critici ai sistemului sovietic. In Anglia, unde s-a stabilit, in America, unde si-a luat doctoratul, in Germania si in alte tari, unde a fost tratat de mari sefi de stat ca partener de discutii egal, Bukovski a aparat libertatile si drepturile omului din Est cu disperarea celui ce si-a petrecut in inchisoare doisprezece ani si jumatate. *** Vladimir...
1 poezii, 0 proze
Michel Houellebecq
Michel Houellebecq s-a nascut in 1958, in insula Reunion. A studiat agronomia la Institutul National de Agronomie Paris-Grignon si cinematografia la Scoala Nationala Superioara Louis Lumière, pe care a abandonat-o inainte de obtinerea diplomei din cauza crizei personale si profesionale cu care se confrunta. Desi si-a inceput cariera literara ca poet, s-a orientat curind spre roman, care i-a adus succesul si recunoasterea publicului larg. De acelasi autor au mai aparut: Extinderea domeniului luptei (1994; Polirom, 2005), Particulele elementare (1998; Polirom, 2006, 2012), Platforma (2001; Polirom, 2003, 2011), Posibilitatea unei insule (2005; Polirom, 2006), Inamici publici (2008; Polirom, 2009), in colaborare cu Bernard-Henri Levy. ”Copilul” teribil al literaturii franceze contemporane, Michel Houellebecq pune în fața Occidentului, din nou, oglinda nemiloasă a realității! Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), Supunere a zguduit deja...
0 poezii, 0 proze
Zgudui cerul si pamantul
de Ionescu Florin
Zgudui cerul și pământul Albă aripă de nea,argintie ce răsare Fulgerul ce tăie cerul , Și cu aripa cea neagră Cum e cerul fără Soare Despic cerul de pe lacuri de pe mări de prin oceane Tunetul ce...
ȘOC : Buncăre secrete sunt pregătite pe Glob pentru cei care vor scăpa de Apocalipsă
de Elisabeta Branoiu
Oricât GOLGOTA noastră ar fi de grea din spate CRUCEA, noi n-o vom lăsa și vom urca biruitori pe muntele înalt înfruntând durerea cu sufletul curat. OTV, Luni - 19-07-2010. - Bunico, vino, te...
Semnul insemnat
de adriana
Ea murise...iar el era ars de tristete.Nimic nu va mai fi ca inainte pentru el. Mergea singur pe strazile intunecate, pe unde pasii lor calcasera vesel de-atatea ori, fara sa priveasca nici in...
mister president
de Florin Branza
unde e arnold să zboare cu racheta pe lună eroul meu și să-mi găsească acolo trupul pierdut să-i fie totul la îndemână și cu zâmbetul larg să pună punct frazei să vină arnold călare pe o rază de...
Viața și opera lui Julien Poth
de Tudorel-Sorin Boulean
Julien Poths încă nu reușea să-și dea seama unde se află. Lângă el se înălța un copac a cărui coroană acoperea pământul pe o distanță de trei kilometri. Cum ajunsese acolo? De unde pornise? Erau...
Pacatul
de Doru Alexandru
- Nu mai e... - Cum adică nu mai e? - Am pierdut-o! Îl privi de parca i-ar fi dat o palma; si astfel se simțea in clipa aceea, sub copacul acela plin de flori ce miroseau amețitor. Salcâmul și...
Fugă vs. Zbor
de Dorotea-Laura Ianc
A fost de ajuns să-mi deschid ochii și să visez: mă vedeam pe un drum umblat, plin de schelete zâmbitoare. Aerul, pământul, Eu, hainele- toate erau ponosite. Iar sudoarea mea de pe față schița...
trăsnete și fulgere
de Ottilia Ardeleanu
matinalele mele gânduri cu fir de borangic albastru câmp de toamnă răsucită pe spic zăriră-n fereastră dintr-un nimic un colos de nor înfiorător octombrie se-apropie ce inamic cu vântul turbat și...
Strada Orelor (roman)
de Antrei Kranich
I. Unghiile străpungeau pământul și se răsuceau mult deasupra mea în bolți de spini. Fărâmițau lumina până când din ea rămânea apă. Îi auzeam cum rodeau sicriele și cum încercau să umble. Scurmau și...
Tocăniță de înger cu smântână
de Somesan Sergiu
Tocăniță de înger cu smântână Pe la noi, când vine seara, din cer încep să cadă îngeri. Mai întâi unul se desprinde pe nevăzute dintre stele și plutește ușor spre crângul de aluni unde îi așteptăm...
Nu lăsați bipezii să strice peisajul
de Liliana Pintocara
Cerul scutură norii de-un alb compact ca printr-o strecurătoare uriașă și începu să cearnă steluțe de gheață. În zadar se zdrobi soarele să tragă cu o rază la ce se mai întâmplă pe Pământ, nu reuși...
Vaporul
de Ioana Ionescu
S-a-nserat într-o zi ca mai apoi să nu mai plouă niciodată. Și era geamul plâns de la prima ploaie sfârșită. Da. Geamul, singurul geam al micului vapor care dormea dulce pe apa din portul Serai....
Cutremurul (4 Martie 1977)
de Dan Constantin
Soarele grăbit cerul străbate Și printre munți dispare, Doar o clipă se abate Lăsând lumii a sa splendoare. Pe pânza-negurată a cerului Dintre nori răzleți regina nopți Lunecând pe marea tăcută a...
Memoria temniței
de Cornel Galben
Poet de talent și netributar „marilor noștri poeți”, după cum îl caracteriza preotul Nicolae Grebenea, prefațatorul primei sale cărți – \"Cine?\" (Editura Majadahonda, București, 1995), Petru C....
Cutremurul
de Ion Heliade Rădulescu
Uiet, urlet s-aude! colcăie, sare pământul, Tremură, zguduie, saltă, colcăie, crapă, plesnește. Zguduie iar, răstoarnă; trosnet, țipăt s-aude, Spontaneu lumea se-nchină. Domnul trece-n mânie. Și...
Visând o lume nouă......
de coZma
Mă-nclin în fața vieții precum își pleacă cerbii Spre râurile pure robustele bărbii Iar inima mi-e una cu firul verde-al ierbii Și-n ochi adun albastrul eternelor tării Dar viata nu mai are, acum,...
Apocalipsa
de DORICE
Se lumina încet de ziuă. Soarele arunca cu săgeți firave, iar vântul adia cu îndoială. Liniștea lumii te cutrmura privind ca un Dumnezeu asupra ei, căci oamenii nu începură a mișuna încă la acele ore...
Harul Ancutei. Cerul cu poame zemosite
de Luminita Suse
A fost ușor să uite. Nu a trebuit să facă mai nimic. S-a întâmplat natural, odată cu vârsta. Mai greu a fost să ierte. Să stăpânească arta de a absolvi de vină. Să lase mântuirea în seama altuia....