"Sobru de trist" – 1359 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
JSJose Saramago
José Saramago (n. 16 noiembrie 1922 Azinhaga ) este un scriitor portughez. În 1998 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Saramago reușește să construiască pe teme deseori suprarealiste (de exemplu desprindera peninsulei iberice de continentul european), romane cu o acțiune și cu protagoniști foarte din realitate! Romanul Ensaio sobre a cegueira ( Eseu asupra Orbirii sau Orașul Orbilor ) conține în detaliu aspectele pshihologice și sociologice ale comportamentului uman, într-o anumită situație. O parte din romanele lui descriu diferite epoci istorice ale Portugaliei, însă nu sunt în primul rând romane istorice, ci caracterizări, uneori ironice, alteori triste, de destine umane. Saramago afirmă despre sine că este ateu și comunist. Josè Saramago s-a născut în 1922 într-un sat din provincia Ribatejo, unde apare în registrul de nașteri ca José de Sousa Saramago. În 1924 pleacă cu părinții José de Souse și Maria da Piedale la Lisabona. Aici moare fratele lui, Francisco. Deoarece...
5 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
AFAulus Persius Flaccus
Viata lui Aulus Persius Flaccus ne este relativ bine cunoscuta, datorita lui Valerius Probus, care a alcatuit o biografie a acestui poet. Persius s-a nascut la 4 decembrie 34 d.C, in vechiul oras etrusc Volaterrae, intr-o importanta si instarita familie de cavaleri, care avea legaturi de rudenie si de prietenie cu marile familii romane, indeosebi cu cea a Arriei, sotia celebrului senator stoic Paetus Thrasea. Ramas orfan de tata la varsta de sase ani, Persius a fost adus la Roma, cand avea doisprezece ani. in Capitala, Persius si-a facut studiile in preajma unor profesori celebri, printre care se numarau Remmius Palaemon si Annaeus Cornutus. El a frecventat pana la moarte cenaclul lui Cornutus, dar a aderat si la cercul cultural-politic al lui Thrasea. S-a imprietenit cu Caesius Bassus si Lucan, insa a manifestat rezerve fata de Seneca. Dupa o foarte scurta tinerete, traita sobru, in congruenta cu cele mai austere norme stoice, s-a stins din viata la 24 noiembrie 62 d.C, rapus de o...
1 poezii, 0 proze
LALupercio Leonardo de Argensola
Lupercio Leonardo de Argensola (Barbastro (Huesca), 14 de diciembre de 1559 - Nápoles, 1613) fue un poeta, historiador y dramaturgo español. Destaca por su obra poética, de corte clasicista, y por ser uno de los iniciadores del teatro clásico español, adscribiéndose a la escuela renacentista de fines del siglo XVI, con sus dos tragedias conservadas Isabela y Alejandra, escritas en su juventud. Su poesía fue reunida y publicada por su hijo Gabriel junto con las de su hermano, el también poeta, Bartolomé, con el título de Rimas. Cronista del Reino de Aragón, publicó obras sobre las Alteraciones de Zaragoza y continuó la labor de los Anales de la Corona de Aragón, con adiciones a dicha obra, escrita por Jerónimo Zurita. Cursó estudios de Filosofía y de Jurisprudencia en Huesca y de Retórica e Historia en Zaragoza con Andrés Scoto y, finalizados éstos, se trasladó a Madrid, donde concurrió a academias poéticas y adoptó el seudónimo de «Bárbaro», jugando con el nombre de Mariana...
1 poezii, 0 proze
MLManuel Lozano
Manuel Lozano nació en Córdoba, Rep. Argentina. Es escritor (poeta, narrador, crítico literario y ensayista). Ha cursado estudios de literatura y lingüística en Europa. Es "Master en Historia de la Cultura Argentina" (Escuela de Administración Cultural -E.D.A.C-, Bs. As.), habiendo recibido la máxima calificación (10) y la medalla "Victoria Ocampo", por su tesis "El enigma Silvina Ocampo. La Paradoja y lo Sublime". Concluyó, en 1998, el "Master en Comunicación", en la Fundación de Altos Estudios en Arte y Comunicación (F.A.C.U). Para ello elaboró una tesis sobre la resignificaciones de la agonía y la muerte en los mass-media. Lozano proclamado "Joven Sobresaliente de la Rep- Argentina 1992 de la Cámara Junior", por unanimidadA la edad de dieciocho años, presentó en la Universidad Nacional de Córdoba, sus ensayos: "Shopenhauer y la Revelación del Budismo en Occidente", y "Platón, Plotino y Neoplatónicos en el Renacimiento Italiano", como así también empezó a dictar conferencias y...
9 poezii, 0 proze
PRPablo de Rokha
Su verdadero nombre es Carlos Díaz Loyola, y nació el 17 de octubre de 1894 en Licantén, provincia de Curicó. Sus primeros estudios los realizó en la Escuela Pública N°3 y luego en el Internado del Seminario Conciliar de Talca. Trabajó como periodista en los diarios La Razón y La Mañana. Fundó las revistas "Dínamo" y "Multitud". Discutido, polémico siempre en su poesía y en sus actuaciones personales -famosos fueron sus entredichos con Neruda-, recibió el Premio Nacional de Literatura en 1965, por una creación que se mantuvo siempre bastante fiel a su poética original: Versificar a bofetadas, ser trágico, brutal y fuerte, y colgar una bufonada sobre la vida y la muerte. (De "Folletín del Diablo") Algunos de sus libros son: "Versos de infancia" (1916), "Sátira" (1918), "Los Gemidos" (1922), "Heroísmo sin alegría" (1927), "Suramérica" (1927), "Satanás" (1927), "Jesucristo" (1937), "Moisés" (1937), "Cuarenta y un poetas jóvenes de Chile" (1943), "Arenga sobre el arte" (1949), "Neruda y...
1 poezii, 0 proze
AVAlfred de Vigny
Alfred de Vigny (n. 27 martie 1797, Loches, Indre-et-Loire - d. 17 septembrie 1863, Paris) a fost poet și dramaturg francez unul dintre promotorii principali ai romantismului. Lirica sa este gravă, sobră, reflexivă, concentrată și abordează teme majore ca: destinul geniului, sensul existenței, viața, moartea. El este, așa cum remarca Ferdinand Brunetière, singurul romantic care a avut idei generale și mai ales o concepție de viață bine gândită, pesonală, filosofică. Poezia lui Vigny este impersonală; evocând încercările la care viața supune omul, aduce în versurile sale stoicismul și trăirea demnă a tuturor sentimentelor. Scrieri 1822: Poeme ("Poèmes"); 1824: Éloa ("Éloa"); 1826: Poeme antice și moderne ("Poèmes antiques et modernes"); 1826: 5 martie ("Cinq-Mars"); 1832: Stello ("Stello"); 1835: Chattertron ("Chattertron"); 1844: Muntele Măslinilor. Casa poporului ("Le Mont des Oliviers. La Maison du berger"); 1864: Mânia lui Samson ("La colère de Samson"); 1864:...
1 poezii, 0 proze
JNJoăo Cabral de Melo Neto
Joăo Cabral de Melo Neto (9 de janeiro de 1920, Recife – 9 de outubro de 1999, Rio de Janeiro) foi um poeta e diplomata brasileiro. Sua obra poética, caracterizada pelo rigor estético, com poemas avessos a confessionalismos e marcados pelo uso de rimas toantes, inaugurou uma nova forma de fazer poesia no Brasil. Irmăo do historiador Evaldo Cabral de Melo e primo do poeta Manuel Bandeira e do sociólogo Gilberto Freyre, Joăo Cabral foi amigo do pintor Juan Miró e do poeta Joan Brossa. Membro da Academia Pernambucana de Letras e da Academia Brasileira de Letras, foi agraciado com vários prêmios literários. Quando morreu, em 1999, especulava-se que era um forte candidato ao Prêmio Nobel de Literatura. Sobre sua obra Quando o leitor é confrontado com a poesia de Cabral percebe-se, a princípio, de um certo número de algumas dualidades antitéticas, por vezes obsessivas. Entre espaço e tempo, entre o dentro e o fora, entre o maciço e o năo-maciço... Entre o masculino e o feminino, entre o...
5 poezii, 0 proze
AVAlfonso de Valdés
Alfonso de Valdés (Cuenca (España), 1490 – Viena, 1532) ha sido considerado por la crítica como cabeza del erasmismo español, junto con su hermano Juan. Escritor y secretario para cartas latinas del emperador Carlos V, nacido en Cuenca a finales del siglo XV. No se sabe exactamente en qué año, pero lo que sí que se ha descubierto recientemente es que él y su hermano Juan, autor del Diálogo de la lengua, eran gemelos. Lo acaba de demostrar Manuel Amores (Papeles del Huécar, nº 15, abril-mayo de 2004, p. 28) al exhumar el testimonio de "Sancho Muñoz, vecino de Cuenca", que el 16 de junio de 1513 declara, como testigo, lo que le dijo Fernando de Valdés, el padre de los escritores: "que tenía guardadas las camisicas en que habían salido envueltos sus dos hijos del vientre de su madre, de los que nacieron de una ventregada" (y parece referirse a esos dos hijos, puesto que hay testimonios sobre su gran parecido; ya Erasmo los llamaba "gemellus"). Fernando de Valdés...
1 poezii, 0 proze
JTJuan Timoneda
Juan de Timoneda (o Joan de Timoneda) (Valencia, entre 1518 y 1520 - 1583) fue un escritor en catalán y castellano, dramaturgo y editor español. Antes de dedicarse al negocio de la librería fue zurrador de pieles; quizá debido a que hacía encuadernaciones amplió el negocio como librero. También se sabe que fue actor. En 1547 ya traficaba en libros propios y ajenos. Estuvo casado con Isabel Ferrandis, de la que tuvo tres hijos; uno de ellos, Bautista, prosiguió a la muerte del padre con el negocio familiar. Su obra literaria se clasifica en tres facetas: dramaturgo, narrador y colector de romances. Pero es famoso sobre todo como autor dramático (es citado muchas veces como uno de los más legítimos precursores de Lope de Vega). Su obra es parcialmente original, ya que en ocasiones se limita a adaptar o traducir sus modelos, si bien con gran talento lírico y eficacia dramática. Autor dramático y sobre todo adaptador, publicó obras escénicas religiosas. Su Ternario sacramental (Valencia,...
1 poezii, 0 proze
Sobru de trist
de Andy
Sicriul ce galben cand l-am vazut Am realizat cat de mult m-a durut Cate am suferit si am indurat Si inca totul nu s-a teminat Dar toate cele ce vor veni Aproape ca nici nu le voi simti Si tot ce voi...
Povestea timpului
de Serban Daniela
Povestea timpului O zi obisnuita traiesc bucurandu`ma de trecuta`mi copilarie, de amintirile ei cu gust de fericire, ce gust inselator Ceva neasteptat imi tulbura obiceiurile de zi cu zi: timpul pare...
Și speranțele dispar
de corneliu zegrean
Trec adesea pe aleea ce coboară înspre râu. Tulburat de-atâtea gânduri, te aștept până târziu, Să revii măcar o clipă, în lunca nemuritoare, Unde ne-am jurat credință, într-o zi plină de soare. Să-ți...
În dulcele exil
de Cristina-Monica Moldoveanu
Primăvara pămîntul dansează cu burta goală, flămînd de ploi și uleiuri eterice din caliciul florilor, precum fata din Ipanema pămîntul e gras și cuminte, crește ca un colăcel de aluat proaspăt, Azi...
Pasiune
de Negoita Adrian
Hai să plecăm la capătul lumii Să fim singuri cu toată singurătatea Tu și cu mine Nu mă întreba unde, oriunde Undeva sus, foarte sus La mii de kilometri de prezentul sobru Acolo unde vom zâmbi fără...
aiurea
de monytek
Gandurile!un albastru inabusit in linia dintre apa pura si orizontul care sta sa cada peste noi...aiurea... Un infinit de cuvinte incrucisate zburand pe coasta mintii noatre...Amestec de verde cu...
Du-mă birjar, departe-n noapte du-mă !
de Adrian Munteanu
Du-mă birjar, departe-n noapte du-mă ! Era un cântec ce-l cântase Gică. Și cum cădea ca uns la una mică, Dar cel ce-a pus nectar rămase humă. Cât a fost viu, îl așteptam să zică Ceva de prunci de...
Ultima iarnă de pe strada fără nume
de Teodora Gheorghe
A nins mult pe catifeaua vișinie ce seamănă a sânge de lebădă a nins fioros, cu dinți de tigru și solzi cine știe de cât timp tot ninge pe cadavrul din fața casei mele… E vânt și cineva își usucă...
Adoris și Kromia (7)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia (7) Împovărat de ani și lipsit de vlagă, Glaucon, regele insulei, își pierdea zilele cu fleacuri și pricini iscate din cine știe ce motive pe propria sa moșie ori pe moșiile unor...
Distinse foste feline reprimate în șoaptă
de felix nicolau
Scriitura Marianei Filimon nu consună cu epoca, ci cu eonul. Cel puțin aceasta este ambiția poetei, care nu vrea să se lase disturbată de convulsiile literare din juru-i. Singura concesie făcută...