"Se apropia o altă moarte " – 21363 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
MEMax Ernst
Max Ernst (n. 2 aprilie1891, Brühl - d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 - o dată cu apariția oficială a suprarealismului - să se încadreze în această mișcare. Max Ernst, fiul unui pictor care lucra la o școală de surdo-muți, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908 începe să studieze Filosofia, Psihologia și Istoria Artelor la Universitatea din Bonn, unde îi va cunoaște pe pictorul August Macke - care îl introduce în grupul \"Der Blaue Reiter\" (\"Călărețul albastru\") - și pe sculptorul Hans Arp, cu care va deveni prieten foarte apropiat. Începuturile sale artistice stau sub influența pronunțată a expresionismului german pe de o parte, și a operelor lui Giorgio De Chirico pe de altă parte. Citește de asemenea foarte mult, cunoaște operele lui Sigmund Freud, Guillaume Apollinaire și Arthur Rimbaud. În timpul primului război mondial este rănit și...
2 poezii, 0 proze
Ion Pogan
Ion Pogan este pseudonimul literar al lui Vasile Florin Tărăbuță (1905-1968), poet român. Primele sale cărți, ”Liniște și comori” și ”Relief”, prezintă, conform criticilor, o lirică de extracție argheziană, pe când placheta ”Zogar” (insolit intitulată după un câine care apare ca personaj în majoritatea poemelor din carte) se apropie de ermetism (amintind de Ion Barbu din poemul ”In memoriam” și nu numai). Opere * Liniște și comori, 1929 * Relief, Cartea Românească, București, 1932 (cu un portret de pictorul Dem.) * Zogar, Colecția Scriitori români contemporani, Fundația pentru literatură și artă, București, 1936 * Lavine, Cartea Românească, București, 1943 * Crizantemele lumii, Editura pentru Literatură, București, 1969 (cu prefață de Ion Biberi)
1 poezii, 0 proze
SABAU ALEXANDRA
Intr-o zi de iarna cu fulgi mari si argintii unul s-a apropiat mai mult de pamant si s-a metamorfozat intr-o fetita care va primi numele de ALEXANDRA, insemnand "aparatoarea oamenilor". Anii au trecut iar fetita se maturizeaza treptat si accede spre alte nivele ale constiintei...
6 poezii, 0 proze
ITIoan Teologul
Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut și ca Ioan Teologul. A fost unul din cei Doisprezece Apostoli și a scris Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole canonice: I Ioan, II Ioan, și III Ioan și Apocalipsa. Prăznuirea sa principală este în 8 mai, apoi împreună cu cei Doisprezece Apostoli în 30 iunie, iar adormirea sa în 26 septembrie. Sfântul Ioan a fost fiul Salomeei mironosița și al lui Zevedeu, un pescar. Fratele său a fost Sfântul Iacov, un alt apostol. În Evanghelia sa, el se prezintă ca fiind "ucenicul prea iubit al lui Iisus" mai degrabă decât cu numele. El a fost cel mai tânăr din cei Doisprezece Apostoli și foarte apropiat Domnului. Această apropiere este adesea reprezentată în icoanele cu Cina cea de Taină, unde Sfântul Ioan se sprijină de Mântuitorul. El a fost de față la Schimbarea la Față a Mântuitorului împreună cu Petru și cu fratele său Iacov. Sfântul Ioan a fost exilat în insula Patmos de către Împăratul Domițian între...
5 poezii, 0 proze
APAron Pumnul
Aron Pumnul (n. 27 noiembrie 1818, satul Cuciulata, județul Brașov; d. 12 ianuarie 1866) a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania. Dupa 4 ani petrecuti la Odorhei, Pumnul isi continua studiile la Blaj si la Cluj, unde absolva cursurile de filozofie. In 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj si in acelasi an este trimis ca bursier la Institutul teologic "Sfanta Barbara" din Viena. La intoarcerea de la Viena in 1846 isi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj, unde preda ideile curente ale filozofiei nationaliste, in care se incadrau teoriile despre dreptul natural al indivizilor si popoarelor, utile cauzei eliberarii poporului roman. Aron Pumnul devine colaborator apropiat al lui Timotei Cipariu alaturi de care ia parte la intemeierea ziarului "Organul Luminarii", gazeta bisericeasca, politica si literara, devenita in 1848 "Organul National". Un alt ziar scos de...
0 poezii, 0 proze
Boris M. Marian fără minus
Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM
165 poezii, 0 proze
Émile Verhaeren
Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a...
25 poezii, 0 proze
SWSimone Weil
Simone Weil (3 februarie, 1909, Paris, Franța – 24 august, 1943, Ashford, Marea Britanie) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină. Simone Weil s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa medie. A studiat la Liceul Henry al IV-lea, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la Ecolé Normale Superieure din Sorbona, unde a fost remarcată, alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga (a lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault), ca, mai târziu, să se apropie de mistica creștină, fără a deveni însă o creștină "de drept".Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați."Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvâșesc păcatul invidiei“, avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice. A...
2 poezii, 0 proze
CSConstantin T. Stoika
Poetul erou Const. T. Stoika s-a născut la Buzău la 23 feb. 1892, fiul lui Titus St. Stoika, descendent dintr-o veche familie bănățeană, și al Irinei Canella. Studii liceale la Brașov, Buzău, Pitești, unde înființează în 1909 o revistă școlară Tinerimea literară și artistică. Se apropie de grupul simbolist de la Viața nouă în 1912. Studii și licență în litere la București, întrerupte în 1913, când intră voluntar în armată. Participă la campania din Bulgaria. Împreună cu M. Săulescu, V. Demetrius și I. Chiru-Nanov scoate revista Poezia (1915). Mobilizat ca sublocotenent moare pe front la 19 octombrie 1916. Traducător din Baudelaire, Verlaine, Peladan (Oedip și Sfinxul, 1914), dar și din clasicii latini, Const. T. Stoika are și preocupări teoretice prosimboliste: Școala nouă victorioasă în luptă cu parnasienii și realiștii (ms.); Reflexii în fața poeziei noi, în Viața nouă, XVIII, 5-6, iulie-august 1922. OPERE (poezii): Licăriri, Buzău, 1910; Poezii 1912-196, Chișinău, 1928 (cu o...
5 poezii, 0 proze
Se apropia o altă moarte
de Silviu Somesanu
S-au topit mai multe clipe odată cu lumânarile aprinse aduse de acasă până ce fumegând s-au stins lângă crucea de piatră, dar altceva mai mult ce puteai face decât să scapi câte o lacrimă. Se apropia...
O coborâre
de Sorin Coadă
Coborârea într-o fântână neterminată nu fusese niciodată mai anevoioasă. Când era copil, primii stropi de ploaie, după îndelungata vreme mohorâtă, îl îndemnau să se chircească într-un loc ferit, de...
Ana Blandiana și arma liricii anti-totalitare
de Zoltan Terner
Ana Blandiana și arma liricii anti-totalitare - Note de lectură – Răsfoiesc bogata antologie apărută în 1996, „În dimineața de după moarte”. Recitsc, pe alocuri cu o altă, sporită, plăcere și cu altă...
Cartea lui Rafael V
de Ionut Acrudoae
VII Atmosfera camerei, generică și plină de praf ancestral, își aștepta stăpânul. Celule rătăcite de piele și unghii, moarte de ceva vreme, își începură metamorfoza, integrându-se în Universul...
Celule fără gratii
de Ionut Popa
1. 31 noiembrie, orele 21 Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Un om (aproape) viu, ca de zăpadă, cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate în...
Ionuț Caragea în Negru sacerdot – poetul ca pretext al poeziei
de Plopeanu Petrache
Negrul care vine din cartea Negru sacerdot a lui Ionuț Caragea, apărută în 2008 la Editura ieșeană Fides, nu este unul obișnuit, un negru banal, ci, dimpotrivă, capătă și pentru că autorul ne-o spune...
Te caut
de AAA
Ssst! Niciun glas, nicio mișcare. Vreau să știu dacă este aici. Mirosul, da, mirosul e aici, dar nu-I simt și căldura. Nu mișcați! Nu, nu tu, nici tu, nici… Tu! Ai fost cu el. Þi-a rămas pe degete...
Întoarcerea
de Dicu Ciprian Mihail
Plutesc în om amintiri care nu încep cu imagini, ci cu o atmosferă, ca și cum sufletul ar fi precedat vederea, ca și cum înainte de ochi ar fi existat o memorie mai veche decât lumea însăși, una care...
De ziua ta… Tu!
de Bogdan Anghel
Mana de pamant pe care poti visa… e coltul pe care pasim cu totii… un set de legi, fragmente, sentimente si o magaoaie de tehnologie. Toate sub acelasi soare. Poti dormi fara sa stii de tine insa cu...
aproape o ...poveste
de Valeriu D.G. Barbu
Un fluture încărunțit cânta cum doar fluturii știu. Cânta un cântec care nu se adresa niciunei urechi obișnuite. Ședea pe un fir de iarbă al cărui vârf sta îndoit spre ape, oglindindu-se aici, pe...