"Politica si literatura" – 17787 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
ERElis Râpeanu
Născută la Valea Călugărească, la 27 august 1939. - Școala elementară și liceul la Ploiești - Facultatea de Limba și literatura română la Universitatea din București (1957-1962) - Universitatea Științifică București, Secția Spaniolă (1963-1966) - Facultatea de Limbi clasice, romanice și orientale, Secția Franceză, la Universitatea din București (1966-1971) - Școala Populară de Artă din București, Specialitatea Canto- Muzică populară (1972-1975) - Universitatea Politică și de Conducere (1976- 1979) A fost cadru didactic universitar la Catedra de Limbi moderne din Universitatea Politehnică, unde a predat limba română și limba franceză, timp de 34 de ani. Autoare a peste 70 de lucrări științifice. Doctor în științe filologice (1999), avându-l coordonator științific pe profesorul universitar Ștefan Cazimir, cu teza „Epigrama în literatura română”. Membră a Societății Române de Filologie romanică (1977). Membră fondatoare a Uniunii Epigramiștilor Români (1990). Membră a Cenaclului literar...
1 poezii, 0 proze
HBHenri Bergson
Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust. Studiază la Ecole Normale Supérieure unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897, a făcut politică și, după primul război mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale. Este foarte apreciat pentru remarcabilele sale opere filozofice, care i-au adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă...
0 poezii, 0 proze
AOAmos Oz
Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care număra printre membrii săi savanți și profesori, veniți în Israel din Rusia și Polonia. În 1952, după sinuciderea mamei sale, părăsește Ierusalimul, își schimbă numele din Klausner în Oz și se stabilește în kibuțul Hulda, unde își va petrece mai bine de treizeci de ani. Își ia licența în filosofie și literatură la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în kibuț, dedicându-se scrisului, agriculturii și activității didactice la liceul local. A luptat în Războiul de Șase Zile din 1967 și în Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973. În 1965 îi apare prima culegere de povestiri, „Acolo unde țipă șacalii”, urmată, un an mai târziu, de romanul „Altundeva, poate”. În 1968 publică romanul „Soțul meu, Michael”, care a provocat o adevărată furtună literară și politică. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi și transpus pe marele ecran. Volumele de povestiri „Spre moarte” (1971) și „Dealul sfatului nelegiuit” (1976,...
1 poezii, 0 proze
VIVicente Blasco Ibanez
S-a născut la Valencia, pe 29 ianuarie 1867, adus fiind pe lume de Ramona Ibáñez, soția comerciantului Gaspar Blanco. A urmat cursurile facultății de drept la Universitatea din Valencia. Licența pe care a obtinut-o in 1888 nu i-a folosit la nimic, din simplul motiv că nu a practicat niciodată dreptul. Încă de pe vremea studentiei a fost pasionat de literatura și politica. Si tot in vremea studentiei, daca nu cumva mai devreme (dar în această privință izvoarele sunt sărace în informații) și-a descoperit pasiunea pentru femei. Această ultimă sferă de interes a lui Ibáñez nu ar trebui tratată cu superficialitate, macar din respect pentru energia pe care a consumat-o iubind si scriind despre femei. Din păcate, despre femeile din viața sa nu sunt multe lucruri de povestit aici. Sursele sunt sărace la acest capitol. A fost căsătorit cu Maria Blasco del Cacho, fiica magistratului Rafael Blasco, dar, se-nțelege, aceasta a fost doar un subiect al pasiunii sale, căci numărul real al...
0 poezii, 0 proze
DFDario Fo
Dario Fo (n. 24 martie 1926, Sangiano, Italia) este un scriitor, scenograf, dramaturg, pictor, actor și regizor italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1997. Este faimos atât pentru textele teatrale de satiră politică și socială, cât și pentru implicarea în viața politică. Fo, ca actor, regizor, scenograf, damaturg, costumist, impresar al propriei companii teatrale (dar și ca pictor) este cu siguranță un om de teatru complet. Într-un interviu acordat in 1962 declara cu ironie: "Autorii neagă că aș fi un autor. Actorii neagă că aș fi un actor. Autorii îmi spun: tu ești un actor care face pe autorul. Actorii îmi spun: tu ești un autor care face pe actorul. Nici unii nu mă vor în propria categorie. Doar scenografii mă tolerează." În ultimii ani, producția lui Fo a continuat să urmărească cele două străzi paralele: comedia farsă (Diavolul cu țâțe, 1997) și monologul construit după modelul arhetipului Mistero buffo (de la Lu santo jullare Francesco din 1999 la...
0 poezii, 0 proze
CVCesar Abraham Vallejo
Cesar Abraham Vallejo s-a născut la 16 martie în 1892 în Santiago de Chuco, un orășel izolat din Nordul Peru-ului. Bunicile erau indience chimu, iar bunicii, printr-o stranie coincidență, erau amândoi preoți catolici. A fost mezinul unei familii cu 11 copii și a crescut într-un mediu extrem de religios. În 1910, Vallejo intra la Școala de filosofie și litere de la Universitatea din Trujillo, dar trebuie să o abandoneze din lipsa banilor. Între 1908 și 1913 a intrerupt studiile de mai multe ori, lucrând totodată ca profesor sau ca funcționar într-o plantație de zahăr. Cu această ocazie va cunoaște viata infernală și munca din zori și până la asfințit a peonilor pentru câțiva centavos și un pumn de orez. Acest episod îi va inspira atât poezia cât și orientarea politică. Vallejo se întoarce la Universitatea din Trujillor, la studii de literatură și drept, citind cu nesaț cărți despre determinism, mitologie și evoluție. După ce primește masteratul în literatură (1915), el continuă...
13 poezii, 0 proze
Wieseltier Leon
Leon Wieseltier (n. 1952, Brooklyn), absolvent al Universității Columbia din New York, a preferat unei cariere academice activitatea publicistică, devenind director literar la The New Republic, unul dintre cele mai vechi săptămânale din Statele Unite. În anii urm„tori, a construit în jurul său un adevărat mit: Leon Wieseltier este un jurnalist controversat, capricios, provocator, dar și un analist lucid și un eseist rafinat, cu preocupări multiple, de la politică, la filosofie și literatură. Dovadă, dincolo de mulțimea articolelor sale, studiile Nuclear War, Nuclear Peace (1983), Two Concepts of Secularism (1991), volumul de eseistică Against Identity (New York, 1996†; versiunea românească, Polirom, Iași, 1997), Îngrijirea volumului Lionel Trilling, The Moral Obligation to Be Intelligent (New York, 2000), proiectul tratatului Despre suspin, dar și monumentala operă Kaddish (New York, 1998).
0 poezii, 0 proze
TQTana Qvil
Tana Qvil alias Maria Ana Oardă (n. 27 decembrie 1894, București, d. ?) este o poetă româncă, soția lui Ion Vinea. Inedita poreclă vine de la numele soției regelui roman Tarquiniu Bătrânul, Tanaquil (nume găsit la întâmplare de poetă într-un Larousse). Tatăl poetei a fost medic de profesie, în timp ce mama a fost profesoară secundară. A studiat la facultatea de litere din București. Pentru câțiva ani ea va preda română și istorie, înainte ca să se reprofileze, tot temporar, pe traduceri. Colaborează prima dată în 1997 la Deșteptarea politică și socială, zis și Chemarea, publicație de stânga condusă de Ion Vinea. A publicat doar în Clopotul lui H. Gad și mai ales în Contimporanul. Își strânge versurile în volum abia în 1968, după modelul soțului ei. Opere * Nocturne, Editura pentru Literatură, București, 1968 (cu prefață de Sașa Pană și copertă de Smaranda Banu)
5 poezii, 0 proze
George Uscatescu
George Uscătescu Profesor la Universitatea Complutense din Madrid și director al Departamentul de Estetică și Arte, Președinte al Societății Ibero-Americană de Filosofie, Laureat al Premiului Național de Literatură \"Menendez Pelayo\" (1970), George Uscătescu a publicat peste o sută de volume și mii de studii și articole în Europa și Statele Unite, tratând teme de filosofie, estetică, critică literară și de artă, teorie politică. Activitatea poetică a lui George Uscătescu ocupă un loc de excepție în opera sa vastă și fecundă. Varii cărți de poeme în română și spaniolă fac din universul poetic al lui George Uscatescu o experiență literară de mare originalitate. Lirica sa și opera dramatică aduc un repertoriu estetic în care elementele unei poezii metafizice se combină ideal cu o nouă percepție a peisajului și o nouă decantare a destinului omului supus unui permanent exil. Toate acestea într-un limbaj și un stil extrem de personal în care răsună ecourile unei experiențe poetice de...
0 poezii, 0 proze
Haidar Mahmoud Haidar
Nascut in anul 1938, Haidar Mahmoud Haidar -a remarcat cu deosebire in literatura iordaniana a anilor '50 i '60. A debutat cu poeme la radio-televiziune, unde a lucrat multa vreme si ca redactor. A editat (intre 1962 si 1967) revista "Al-Osbu-As Arabi" (Saptamina araba), la vremea aceea cea mai importanta revista literar-politica din lumea araba.
6 poezii, 0 proze
Politica si literatura
de Florin Opran
Dupa cunostinta mea, articolele politice nu sunt permise pe acest site. De ce ? Ne aflam intr-o “comunitate culturala”, unde fiecare dintre noi e bine sa gandim si sa comunicam literar ! Politica –...
Literatura e politică
de Elena Malec
S-a spus și o mai spun aici, politica unei țări nu o fac politicienii, guvernele, partidele, grupările, combatanții, militanții, demostranții. Politica unei țări e cultura ei, arta și, mai ales,...
Premiile concursului international de literatura \"Visul\"
de Ileana Lucia Floran
Trofeul „VISUL” Livia Ciupav - Arad - prezentă în revistele Viața băcăuană, Anotimpuri literare, Atitudini, Familia, Convorbiri literare etc. - diverse premii la concursuri de poezie și proză din...
Theodore Dalrymple, marele etician al bunului-simț
de Alexandru Mărchidan
Dacă într-o carte găsești echilibru, limpezime a ideilor, argumente puternice, exemple relevante, informație de calitate pentru a lămuri subiecte de actualitate, concluzii edificatoare pentru timpul...
Halucinantele meandre ale tranziției basarabene într-un roman de Iulian Ciocan
de Maria Pilchin
Moldova – Tărâmul celălalt Romanul scriitorului Iulian Ciocan „Tărâmul lui Sașa Kozak” (Tracus Arte, București, 2011) descrie o lume în care lucrurile se întâmplă într-o manieră incredibilă, așa...
Dan Brudașcu: Goga și francmasoneria
de Valeria Manta Taicutu
A scrie, acum, despre Octavian Goga și francmasonerie (carte apărută cu acest titlu la Editura SEDAN, 2007), poate părea un act de mare curaj, chit că este sabotat de însuși autorul său: „Alegerea...
Scrisoare despre consecintele lipsei de \"rezistenta prin cultura\"
de Iurie Bojonca
Tustrele soluții sunt certe și fără greș. Luații aminte: Soljenițîn, Zinoviev, Churchill, Bukovski, N. Steinhardt Scrisoare despre consecințele lipsei de “rezistență prin cultură” In \"P.S.\" cel de...
Poezia condamnării corupției din România
de Cristian Petru Balan
Dacă presa din România contemporană critică zilnic, prin zeci de articole, corupția, decăderea economică, politică și moral-socială din această țară, nu același lucru se poate spune despre...
Oamenii de sub vremuri
de Liviu Comșia
Cu riscul de-a părea pisălog, încep prin a spune că cei 50 de ani de comunism, precum și anul 1989 ar fi pentru scriitorii români și literatura lor un filon de aur pentru câteva decenii. Ceea ce nu...
Lustrația literaturii
de George Lixandru
Există, poate, o suă de răspunsuri valabile la o întrebare care revine obsedant de la o vreme încoace: de ce literatura și presa literară românească nu mai au cititori? Deoarece, ne place ori nu ne...