"Plecat de tot (un pic)" – 18705 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
florian abel
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum ca viata a mers inainte, ca lumea exista, traieste si scrie, chiar si fara mine, deci, se poate! -Executat tot felul de munci, de la cele de jos pana la cele si mai de jos, in afara de cele pentru care am fost calificat. Evolutia spiritual-politica: -'62 - '89, mai nimic, descoperit poezia, certitudini mare viitor, speriat, fugit. - '89 - sperat - '90 - '92, vazut sarle functii conducere, dezamagit - '92 - '96, scarbit - '96 - '2000 - scarbit in continuare - '2004 - renuntat a mai spera, rezumat la a-njura - '2008 - descoperit Agonia, redescoperit scrisul abelflorian@yahoo.com mess: cronopy_fi
188 poezii, 0 proze
INIoan Nenițescu
S-a născut la 11 Aprilie 1854, în orașul Galați. Fiu de manufacturier, și-a început școala comercială la Galați, dar a terminat liceul la Iași, apoi a frecventat cursurile Facultății de litere. După Războiul de independență a plecat la Berlin, unde a urmat Filosofia. Și-a dat doctoratul tot în Germania la Leipzig (1887). Moare la 23 Februarie 1901 în timpul unei călători la Buzău cu trenul și a fost inmormântat la București. Poezii Flori de primăvara (Berlin, 1880; Editia a II-a, București, 1889) Șoimii de la Războieni (poem în 9 cânturi, București, 1882) Pui de lei (București, 1891) Pui de lei Țara mea Moartea lui Decebal Voința neamului Tatăl nostru în câteva istorioare pe înțelesul tuturor (Buc., 1894) De la românii din Turcia europeană (studiu etnic și statistic asupra aromânilor, București, 1895) Poezii (București, 1911) Teatru Radu de la Afumați (dramă istorică în 5 acte, București, 1897) O singură iubire Două femei Vlad Țepeș Mihai Viteazul
1 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
CCCiprian Cioiulescu
M-am născut și am copilărit în Brașov. Am locuit în extreme: cartierul Steagul Roșu, actual Astra și Calea Poienii. Grădinița și școala generală le-am facut “la nemți”, liceul “la români”, la Info – Revoluția m-a prins într-a zecea. Am participat fără să vreau la revolta din Brașov din ‘85, mergeam în Prund la meditații de Română. Mi s-a părut distractiv, deși pe undeva mi-era teamă. Deși eram de mic pasionat de calculatoare, am studiat Medicina la U.M.F. – Informatică știam deja destulă, iar Pishologia mi se părea cu aplicare prea limitată. Mi-am dat seama însă repede că n-am ce trebuie ca să devin medic. M-am mirat că mulți colegi care aveau și mai puțin din acel dar, nu-și dădeau seama. Majoritatea spuneau că este “o meserie bună”. Ciudat. Am terminat Medicina și am creat … o firmă de soft, în București. În 2000 am plecat cu tot cu mica mea echipă în Germania, cu Greencard. Am suferit, am învățat, m-am însurat. Am călătorit mult. M-am specializat în Project Management și am văzut...
2 poezii, 0 proze
JSJohn Saul
John Saul s-a nascut pe data de 25 februarie 1942 in Pasadena, California si a crescut in Whittier. A absolvit in 1959 Whittier High School. A inceput mai multe facultati (Antioch, in Ohio, Cerritor, in Norwalk, California, Montana State University si San Francisco State College) fiind atras mai mult de antropologie, teatru si arta, dar nereusind niciodata sa obtina vreo diploma. Dupa ce a plecat de la colegiu, a decis ca cea mai buna modalitate de a absolvi un colegiu ar fi prin publicarea unui roman, fapt care l-a determinat ca urmatorii 15 ani sa lucreze in diverse domenii, in paralel scriind mai multe manuscrise ce spera ca vor fi publicate. Indiferent daca ar fi fost vorba despre probeme industriale sau eforturile unei dactilografe, John este in masura sa redacteze un material captivant si interesant. Anii acestia au generat o colectie interesanta de manuscrise nepublicate, si in mod firesc fara realizari materiale. La un moment dat a gasit un agent in New York, caruia ia trimis...
4 poezii, 0 proze
ISIonel Sporea
Nascut la Timisoara, unul din cele mai frumoase si moderne orase al României dar copilarind pe meleagurile unui mic orasel de munte...la Bocsa (Caras-Severin). Sunt plecat de 21 de ani prin alte tari straine (mai întâi în Belgia apoi în Canada), unde locuiesc si acum. Am doi baieti mari (Bogdan-26 de ani; Ionuts-Andrei - 18 ani) de care sunt foarte mândru si pe care am reusit sa-i crestem si sa-i educam în principiile noastre de valori familiale, de educatie si bun simt! Am reusit de-a lungul vietii sa îmbin foarte bine cariera mea profesionala cu sportul si poezia... Am lucrat ca si Manager de mentenanta / productie la unele din cele mai mari si renumite companii din lume (General Motors, Rolls-Royce, Paccar). Câtiva ani, am fost si antrenor al echipei nationale de juniori a Canadei la tenis de masa, am participat la f. multe competitii internationale, printre care si la Campionatul Mondial Scolar (Franta, 2000) si unde am terminat pe locul 7 în lume), câstigând si trofeul *...
2 poezii, 0 proze
Plecat de tot (un pic)
de Victor Potra
Am plecat un pic de tot, mă ascund pe unde pot de a fost, atunci, odată o poveste fermecată… A trecut o-ntreagă viață de când beam de dimineață o cafea cu zâmbet cald dreasă cu un strop de drag. E...
Ravas de la Adia cea ravasita
de Adina Ungur
O ascunsesem, o pierdusem aproape, o pitisem undeva în memoria îndepărtată a anilor trecuți, o pedepsisem cu tăcerea, voiam să uit de ea, de Adia mea, până când, zilele trecute dede_n m-a găsit, m-a...
Combinatul chimic de la...
de Eduard Burlacu
Când eram mult mai mic și timpul mușcase mult mai puțin din mine îl priveam pe tatăl meu întotdeauna cu atenție atunci când rămâneam fără curent: „Uzinele trebuie să meargă, fiule, dar noi putem sta...
vinerea de 22 de ore
de Alexandra Radulescu
A lăsat-o să cadă. Sau a aruncat-o, nici ea nu știe. Și-apoi s-a lăsat lovită. Biciuită. Fiecare centimetru pătrat de piele neacoperită de hainele-i ude era modelat după picăturile reci și mari de...
Triburi și cratere III
de Pestrea Ion-Daniel
Dincoace de gard, la adăpost, Jory dădu să respire ușurat, dar ceva îl împiedică. Pe toți maniacii! Meșteri! zise Jory în forul său interior. Mintea lui Jory, de această dată, comentă și ea ceva, dar...
Copiii din vecini
de Viorel Darie
Copiii din vecini (din volumul "Bucovina - plai de basm si dor" ) Toate erau bune, numai că Ionuț nu mai avea stare. Se jucase cu tot ce se putea juca pe lângă casă, și cu motănelul, și cu puișorii...
mici rânduri sub acoperiș
de Monica - Nicoleta Făgețean
ce se întâmplă cu săculeții când podeaua e o plită încinsă? lumea... o sală: intri, saluți, ieși, mereu cu fața. și tot tumultul care umple săculețul de piele oarbă încă. în vis, când am stins lumina...
Clipa pentru care merită să trăiești
de Mogojan Alice
E nopate… plouă, tună, fulgeră, e un război infernal în cer… iar eu… eu ce fac? … stau în fața geamului cu sticla crăpată… lângă lumina răsfirată, dar puternică a fulgerului și a unei lumânări...
viața un șir naiv de rubaiate
de Ioan Postolache-Doljești
când nu eram pe lume, ades mă-ntorc cu gândul, la ființa mea umană cătându-i începutul, în câți băieți și fete mi-am năzuit venirea până ce, mama, tata, mi-au dăruit pământul. am fost ochiadă, zâmbet...
Povestea albastră îşi face de cap
de Ioan-Mircea Popovici
Din viaţă, într-un ghem împletit din Bumbac, cânepă şi lână de aur Găseşti în interior o nucă tare Pe care nu o poţi sparge Dar care se deschide singură La câteva cuvinte magice... Povestea albastră...