Căutare

Luni Sunt singura in camera. De fapt, sunt iar singura...in viata. Pentru a cata oara? Ce rost are sa mai fac fac socoteala? Important acum e prezentul. Scaunele " tac ", nu scartaie nici unul. Cand spui "sunt doar cu mine", in interiorul tau doresti sa fi pronuntat acest cuvant pentru ultima oara. Vrei ca semnificatia, incarcatura lui s-o uiti cat mai repede. Si vin ploi...si sterg o parte din cenusiu. Iar apoi...dupa ploaie rasare soarele si purifica atmosfera. Da...dizolva semnificatia tristetii. Mi-am scos un sandwich si mananc. Ma cauta cineva...dar nu pot sa raspund. De ce? Pentru ca azi doresc sa stau de vorba doar cu "tine", cu trecutul pe care vreau sa-l uit. Pe care faptele-l pastreaza, dar pe care l-am ascuns in mine. Si care m-a facut sa ma simt uneori atat de singura, singura...chiar cand eram inconjurata de atatia prieteni. Trecutul..."taci", as vrea sa-i raspund iritata eului meu! Si totusi el are dreptate. Ar fi fost bun de geolog. Sapaturile lui duc totdeauna la...

2 poezii, 0 proze

Valeriu Matei

1959 Se naște la 31 martie, în comuna Cazangic, județul Lăpușna, Basarabia în familia lui Nicolae (1922 – 1981) și a Sevastiței (n. Cătană, 1924-2009), țărani cu școală românească. La vârsta de cinci ani mama îl învață să scrie și să citească atât cu alfabet cirilic, cât și cu alfabet latin. 1966 – 1974 Urmează școala medie incompletă din satul natal, astăzi gimnaziul Mihai Viteazul; redactează revista literară a școlii Luceafărul. În 1973 debutează în presa pentru copii, dar bucuria debutului nu ține prea multă vreme - P.Meniuc, redactor la revista unde trimite versuri îl îndemnă să „nu mai scrie versuri triste”, sfătuindu-l: „ar fi bine să te inspire viața luminoasă de azi”. 1974 – 1976. Urmează școala medie românească nr. 2 din or. Leova, pe care o absolvă cu medalie de aur; se remarcă în cadrul olimpiadelor din Republica Moldova la limba și literatură română și istorie. 1976 – 1979. Este student la Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de istorie; frecventează cenaclurile...

0 poezii, 0 proze

Bivol Vasile

Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...

0 poezii, 0 proze

Fredy Goldștein

Un colaborator de scurtă durată a revistei avangardiste Alge (a semnat doar în două numere din 1931), Fredy Goldștein avea la acea dată doar 6 ani. A spus câteva ”povești” transcrise în revista Alge de către Gherasim Luca. Încadrabilă în sens larg în familia prozelor urmuziene, ”poveștile” lui Goldștein sunt totuși de o factură relativ inedită (practicând, în mod diferit față de ceilalți algiști, ”delirul juvenil” specific publicației). Bâlbâielile, rectificările, onomatopeele și elementele de oralitate, laolaltă cu imaginația suscitată de morbidul și absurdul din România interbelică, remarcate de G. Călinescu mai mult în sens negativ, ar putea fi azi recuperate și valorificate cel puțin ca și curiozitate estetică, dacă nu chiar sub titlu de autenticitate, ca și elucubrațiile în versuri ale lui Petru Popescu-Poetul din revista unu (atât Fredy Goldștein, cât și Petru Popescu-Poetul fiind puțini discutați chiar și de experții avangardei, probabil pe motivul lipsei evidente de conștiință...

1 poezii, 0 proze

Mihail Gălățanu

Mihail Gălățanu (n. 11 septembrie 1963, Galați) este un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Mihai Gălățanu s-a născut la 11 sept. 1963 la Galați. A terminat Universitatea de Fizică-Matematică, în 1988. A absolvit școala postuniversitară de Relații Internaționale (Paris, 1994-1995). Bursier al Guvernului francez și al Comunității Europene (2004-2005). A fost membru al cenaclului Universitas. Primul premiu literar (infantil, așa cum a și rămas autorul pînă în ziua de azi): pentru monolog literar, tabăra de la Ștefești-Prahova, in 1972, la 9 ani. Debut: poate fi considerat oricare din poemele publicate integral (toamna lui 1982) la rubrica DILIGENȚA POȘTALÃ din revista Cronica, cu recomandarea lui Emil Brumaru – sau chiar în LUCEAFARUL (1980-1981) de poetul Geo Dumitrescu. Debut (cu un grupaj mai amplu): 12 decembrie 1983, în SLAST (Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului, condus de Ion Cristoiu, cu o prefață de Alex Ștefănescu, chiar în preziua morții...

6 poezii, 0 proze

gabriela szerescu

Traiesc pentru ziua de maine si cea de ieri si ma scurg in fiecare clipa din realitatea zilei de azi intr-un camp ireal dar aproape de noi toti, slujitori al imaginatiei!Eu, fiinta efemera, declar ca toate lucrurile reale servind drept biografie sunt adevaratele garzi de fier inaintea creatiei noastre.

6 poezii, 0 proze

William Golding

Motivația juriului Nobel "...pentru romanele sale care, cu perspicacitatea unei arte narative realiste dar purtând și amprenta diversității și universalității mitului, iluminează condiția umană din lumea de azi". Sir William Gerald Gollding (19 septembrie 1911 – 19 iunie 1993) a fost un romancier britanic, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1983. Biografie S-a născut pe 19 septembrie , 1911 la St Columb Minor, un sat apropiat de Newquay, Cornwall. A început să scrie la vârsta de 7 ani. Tatăl său era un profesor local cu convingeri politice radicale și o încredere oarbă în puterea științei. Familia sa s-a mutat la Marlborough unde William a urmat Marlborough Grammar School. A mers mai apoi la Oxford University (Colegiul Brasenose , Oxford) în 1930, unde a studiat știintele naturii și limba engleză. Prima sa carte, o culegere de poeme, a apărut în 1934 cu un an înainte ca Golding să primească diploma de BA. A luat parte în Marina britanică la debarcarea din Normandia în...

1 poezii, 0 proze

diaconu valentin

sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!

2 poezii, 0 proze

Eduard Anton Hazu

Am făcut multe năstrușnicii la viața mea și multe ar părea interesante pentru unii temerari în explorarea vieții din trecutul apropiat, parcă mai plină de sevă, mai ales că lumea de azi are mai puțină substanță, mai puțină adâncime. Totuși, cel mai important lucru din viața mea mi s-a părut "ÎNTOARCEREA LA CREDINȚÃ", ca fiind cea mai motivată formă de existență. Din acel moment am început să înțeleg lumea, locul meu, raportarea la divinitate. A mai fost de ajuns un imbold lumesc, o încurajare și ... am început să scriu. Mai sunt încă oameni minunați și mi-am propus să scriu despre ei așa cum i-am perceput eu. Intotdeauna m-au impresionat oamenii speciali, oamenii daruiți și dăruiutori. Simt că sufletul meu vibrează pe fregvența oamenilor desăvârșiți, ceea ce mă face să cred cu adevărat că în adîncul conștiinței noastre există implantat, de la "Facere", cipul acelui om desăvârșit care a existat candva în Gradina Edenului - Adam. Trebuie să înmulțești darul Domnului în toate. Dacă ști...

2 poezii, 0 proze

Alexandru Vlahuță

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești (azi Alexandru Vlahuță, Vaslui) - d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român S-a născut la 5 septembrie 1858 la Pleșești, fiu al unui mic proprietar de pământ. A urmat școala primară și liceul la Bârlad, între 1867 și 1878, susținând examenul de bacalaureat la București, în 1879. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Din 1884 până în 1893 a funcționat ca profesor la diverse instituții de învățământ bucureștene (Școala Normală a „Societății pentru Învățătura Poporului Român“, Azilul „Elena Doamna“, Liceul „Sfântul Gheorghe“). În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893 - 1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc. Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor. În 1905 se căsătorește pentru a treia oară cu...

43 poezii, 0 proze

Pentru azi, atât de frig

de Zavalic Antonia-Luiza

Și dacă am da înapoi timpul am face la fel cu dragostea noastră numai să adormim în rană și visul să ne curețe. Ne-am aduce aminte de cele mai bune dimineți când stăteam să pândim soarele și recitam...

PoezieAtelier

Am ceva de vanzare sau de dat…la schimb!

de Dominique Costescu

Octombrie 2001 Ieri…Ieri a inceput sa nu-mi mai para rau ca sunt muritor…Tot ieri m-am surprins dorindu-mi sa fiu oricine altcineva. Ma uitam cu ochii de copil mirat de tot ce vede in jur .…Si imi...

Atelier

Demolatorii de azi, căpșunarii de mâine

de Cătălin Angelo Ioan

- Să trăiești, domn’ inginer! - Bună ziua băieți, spun eu mârâind. Am uitat să mă prezint... Mă numesc Ion Revengeanu și, atunci când nu sunt zidar, zugrav, dulgher, instalator sau electrician,...

Alexandrina,fluture de lac

de Grecu Cristian

Mi-era atat de somn,am fost trezit de mirosul de cafea,credeam ca azi vom avea multe de discutat.Imaginea cu care te-ai obisnuit deja din filme sau cand te trezesti cu cineva langa tine,am cascat...

primele semne ale sfârșitului iubirii dintre nori și un ceas de buzunar

de Cătălina Cangea

ne apropiem încet de foc ne arde ca pe niște calorii defrișate din borcanele cu gem și nu-mi pasă dacă azi e ultima zi în care se cântă despre fericire ce-ar fi să ne ținem de o singură mână n-ar mai...

PoezieAtelier

fragmente de roman (II)

de Petrus Gheorghe

Copilul Azi e ziua mea. Implinesc 12 ani. As vrea sa imi sarbatoresc ziua de nastere, dar anul asta nu se poate. Poate la anul... As vrea sa vina o data mama de la munca. Ma simt atat de singur. Tata...

Fantomele de la facultate

de Costân Monik

După o lungă și obositoare sesiune am avut o scurtă vacanță. Așa că vrând să evadez din agitația obositoare a orașului am plecat cu o colegă la țară , într-un sat îndepărtat. Acolo era o liniște...

Ochiul de veghe - I -

de Emil Iliescu

Ochiul de veghe Simțea că se sufocă, că o gheară rece îi sfârteca beregata și nu mai avea aer, ca și cum camera aceea cu bleumarinul liniștitor de pe pereți ar fi fost scufundată într-o clepsidră de...