"Păliman, starostele lotrilor - I -" – 48 rezultate
0.01 secundeMeilisearchPăliman, starostele lotrilor - I -
de Emil Iliescu
De sub Toaca bătea un vânt aspru de toamnă, ai fi zis că noiembrie își pusese palma streașină la ochi, așteptând să vadă din ce parte se va abate peste munți iarna. Lotrii lui Păliman se trăseseră și...
Păliman, starostele lotrilor - IV -
de Emil Iliescu
Încăperea era scufundată într-o penumbră odihnitoare, străbătută rar de pleoapa gălbuie a unei candele. Păliman deschise ochii și se pipăi. Era întreg, semn că viața nu se scursese din el cu totul....
Păliman, starostele lotrilor - II -
de Emil Iliescu
Lotrii se așezaseră în jurul starostelui lor, lacomi de a prinde primul vestea că vor călca iar poteci ademenitoare de bani și prăzi pentru cămara iernii. - Remeteo, se adresă el morocănos celui...
Păliman, starostele lotrilor - III -
de Emil Iliescu
Drumul peste vârful Toaca până la mânăstirea „Trei Ierarhi” fusese greu din cauza șleaurilor mustind de apă și a cailor care nu se mai lăsau parcă duși în frâu. Simțiseră și ei pasul toamnei și știau...
Cântic de poterași
de Miron-Radu Paraschivescu
- Memoriei lui Federico Garcia Lorca, \"Privighetoarea Spaniei\" - Negre toate sunt pe ei: flinta scurtă, caii zmei, sufletul și ochiul strâmb, cizma-naltă în carâmb, capul împietrit, de plumb. Și...
Beppo – strofă – XV
de George Gordon Noel Byron
Venețienele spuneam că par O cadră de Giorgione. Și chiar sunt Așa, plecate peste pălimar (Sporește-al frumuseții dalb veșmânt Când e abia zărită) și răsar, Ca la Goldoni,–n umbră. O, nici gând Să...
S-aștept?
de Tudor Arghezi
S-aștept să vie viața cu coșurile pline Și să-mi aștearnă daruri din zări pînă la mine? S-aștept în noaptea goală s-aud suind un pas De prieten fără nume, străin și fără glas? Cu aripi adormite în...
Rândunicile
de Gabriela Ilisie
Mă jucam cu Soarele care se-mbujorase la gândul că poate, poate la apus va reuși, aruncând o privire peste umărul Pământului, să zărească măcar lumina ce-o arunca, înaite de-a răsări, iubita lui,...
Seceta
de Nicolae Crevedia
Am uitat și leatul și ceasul - Îmi cade-n prăpastie geana, Se-mpleticește, rea, pana. E vremea d-apoi ori e vis? Morile s-au închis, Pătulele-s deșarte. Trei ani în marte, De când n-a mai căzut din...
Frumoasă povestea de iubire dintre Răsura și Păliman și atât de bine scrisă. Finalul trist mi-a furat o lacrimă. De ce iubirile adevărate se sting nedrept? \"Acum pieriseră cuvintele lor de dragoste j...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
Ceea ce scrieți îmi amintește de \"Arhanghelii\" sau de\" Catarina\" două cărți pe care le-am citit de mai multe ori.Deși n-aveam la început răbdare să citesc partea de descriere(n-avea dialog).După c...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
Iarăși m-ați prins cu povestea spusă măcar că nu-mi plac tristețile. Am trecut doar să arunc o privire și iată, am ajuns la sfârșit. Este acesta sfârșitul sau să sperăm că Domnul a făcut dreptate? Sun...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
Maria, întotdeauna poveștile de dragoste au ceva trist în ele. Și, știi, de ce? Fiindcă o iubire, fie ea și împlinită, nu poate dura cât veșnicia! Așa ar fi drept pentru incandescența cu care uneori o...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
Iulia, mă bucură trecerea ta și cred că uneori, deși descrierile prea lungi plictisesc, câteodată ele pot suplini respirația fremătătoare a unor dialoguri dezvoltate. Depinde și de dispoziția de momen...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
Doruleț, poveștile despre lotri, despre lumile demult apuse, îngenuncheate în uitare, au fost cele cu care mă hrăneam spiritual, când aveam vârsta ta. Sadoveanu, Voiculescu, Rebreaunu, au fost repere ...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
M-am pogorât și eu la căldura dulce a focului de lemne, să ascult povestitorul. Întotdeauna cuvântul lui face și desface lumi, suflete... și mă simt ca pruncul la pimii pași. Partea surprinsă în titlu...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
Dragă Ioan, sunt fericit că ești un om care vibrezi la tot ceea ce înseamnă basm spus la gura sobei. În fond, prin ele ne-am îmbogățit fiecare, la vreme potrivită, cu credințele, eresurile, miturile, ...
la Păliman, starostele lotrilor - I - de Emil Iliescu
D-le Călin, am concurat cu \"Păliman, starostele lotrilor\", \"La vânătoare\" și \"Omul care semăna cu Miltiades\", acesta din urmă fiind inclus și în \"Caietele udeștene\", scoase la finalul festival...
la Și ieri va fi o zi... - I - de Emil Iliescu
Iulia, sfârșitul lui Păliman este al oricărui om, căruia viața i-a luat totul. Ionică va trebui să aibă un alt destin, de aceea Păliman l-a părăsit nedrept. Fiindcă este nedrept să-ți lași copilul făr...
la Păliman, starostele lotrilor - IV - de Emil Iliescu