"Păliman, starostele lotrilor - III -" – 48 rezultate
0.01 secundeMeilisearchPăliman, starostele lotrilor - III -
de Emil Iliescu
Drumul peste vârful Toaca până la mânăstirea „Trei Ierarhi” fusese greu din cauza șleaurilor mustind de apă și a cailor care nu se mai lăsau parcă duși în frâu. Simțiseră și ei pasul toamnei și știau...
Păliman, starostele lotrilor - I -
de Emil Iliescu
De sub Toaca bătea un vânt aspru de toamnă, ai fi zis că noiembrie își pusese palma streașină la ochi, așteptând să vadă din ce parte se va abate peste munți iarna. Lotrii lui Păliman se trăseseră și...
Păliman, starostele lotrilor - II -
de Emil Iliescu
Lotrii se așezaseră în jurul starostelui lor, lacomi de a prinde primul vestea că vor călca iar poteci ademenitoare de bani și prăzi pentru cămara iernii. - Remeteo, se adresă el morocănos celui...
Păliman, starostele lotrilor - IV -
de Emil Iliescu
Încăperea era scufundată într-o penumbră odihnitoare, străbătută rar de pleoapa gălbuie a unei candele. Păliman deschise ochii și se pipăi. Era întreg, semn că viața nu se scursese din el cu totul....
Cântic de poterași
de Miron-Radu Paraschivescu
- Memoriei lui Federico Garcia Lorca, \"Privighetoarea Spaniei\" - Negre toate sunt pe ei: flinta scurtă, caii zmei, sufletul și ochiul strâmb, cizma-naltă în carâmb, capul împietrit, de plumb. Și...
Beppo – strofă – XV
de George Gordon Noel Byron
Venețienele spuneam că par O cadră de Giorgione. Și chiar sunt Așa, plecate peste pălimar (Sporește-al frumuseții dalb veșmânt Când e abia zărită) și răsar, Ca la Goldoni,–n umbră. O, nici gând Să...
S-aștept?
de Tudor Arghezi
S-aștept să vie viața cu coșurile pline Și să-mi aștearnă daruri din zări pînă la mine? S-aștept în noaptea goală s-aud suind un pas De prieten fără nume, străin și fără glas? Cu aripi adormite în...
Rândunicile
de Gabriela Ilisie
Mă jucam cu Soarele care se-mbujorase la gândul că poate, poate la apus va reuși, aruncând o privire peste umărul Pământului, să zărească măcar lumina ce-o arunca, înaite de-a răsări, iubita lui,...
Seceta
de Nicolae Crevedia
Am uitat și leatul și ceasul - Îmi cade-n prăpastie geana, Se-mpleticește, rea, pana. E vremea d-apoi ori e vis? Morile s-au închis, Pătulele-s deșarte. Trei ani în marte, De când n-a mai căzut din...
D-le Negoescu, este o mare surpriză să constat faptul că alături de mine mai există suflete care vibrează la cântecul amintirii unor vremi de mult apuse. Mai ales, suflete tinere. Este adevărat că ori...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
felul în care e scris acest fragment mă duce în trecut, când ascunsă de mama citeam cărțile lui Slavici sau nuvelele acelea tulburătoare ale lui Sadoveanu sau Delavrancea...Am iubit mult tihna acelor ...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
Iulia, nu pot decât să mă bucur de faptul că te identifici cu proza clasică și că faci popas lângă mireasma poveștilor scufundate în tihna altor vremuri. Cu prietenie, Emil Iliescu
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
O frumoasă poveste cu și despre lotrii, poveste ce abundă în potriviri de cuvinte atât de expresive, încât cititorul are senzația că e acolo, pe potecile tainice ale munților... Am reținut: „vorba sta...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
Am citit, ca de obicei, fascinată de talentul de povestitor de care, trebuie să recunosc, nu dispune oricine. Povestea asta te prinde ca iedera despre care vorbeați la începutul textului. Cu prietenie...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
Anamaria, comentariul tău nu face decât să mă bucure. Am crezut că azi cu greu mai pot fi acceptate texte desprinse din alte vremuri, dar constat că lumea mai are nevoie de povești. Îți mulțumesc că e...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
Emil, Nu pot să-ți spun nimic despre acest roman;pur și simplu îmi e frică să nu comentez greșit ceva ce nu înțeleg,înainte de a citi tot romanul. Te rog să nu te superi! În schimb, pot să-ți spun sig...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
Maria, la ceas de seară, într-o toamnă dulce, orice poveste despre vremurile de demult capătă alte rezonanțe! Îți mulțumesc pentru sensibilitatea cuvintelor tale. Cu prietenie, Emil Iliescu
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
Bogdan, nu vreau să te dezamăgesc! Am mai spus cuiva într-un comm că nu mă simt în stare să scriu ceva de anvergură. Cât despre un roman, mi-e și frică să mă gândesc la o astfel de lucrare! Va fi o pr...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu
fragmentul de față mi se pare emoționant ca discurs prozastic și, totodată, ca manieră de a literaturiza o perioadă istorică, de mult apusă; parcă are un aer coborîtor din romanul de mistere al secolu...
la Păliman, starostele lotrilor - III - de Emil Iliescu