Michel Foucault

Michel Foucault ( 15 octombrie 1926 – 26 iunie 1984 ), filosof și istoric francez a cărui operă, catalogată drept postmodernistă sau poststructuralistă, a avut puternice ecouri în filosofia și istoria științei, psihanaliză, sociologie. Foucault s-a născut în 1926, la Poitiers, Franța. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la Ecole Normale Superieure, unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty și a obținut trei diplome: în filosofie (1948), psihologie (1950) și psihopatologie (1952). În 1954-1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, apoi a lucrat pentru scurtă vreme la universitățile din Varșovia și Hamburg. În 1960 s-a întors în Franța ca titular al departamentului de filosofie al Universității Clermont-Ferrand, iar din 1970 a fost profesor la College de France din Paris. A murit în 1984. Maladie mentale et personnalité (1954) Histoire de la folie à l'âge classique - Folie et déraison (Istoria nebuniei în epoca clasică, nebunie și nesăbuință), (1961)...

14 poezii, 0 proze

Roland Barthes

Roland Barthes (1915–1980) dupa studii de filologie clasica si de teatrologie in anii ’30 si ’40 si dupa o scurta perioada petrecuta ca lector de franceza la Universitatea din Bucuresti, el descopera in anii ’50 lingvistica si semiologia lui Saussure si Greimas. Incepind din 1960, tine cursuri de semiologie si sociologia semnelor la École Pratique des Hautes Études, iar in 1976 este numit, la propunerea lui Michel Foucault, profesor de semiologie literara la College de France. Prieten cu Julia Kristeva si cu Jacques Derrida, Barthes va domina scena culturala a structuralismului francez din anii ’70, oferind o teorie supla a textului, cu generoase inspiratii din literatura, teatru, arte plastice, moda, muzica, dar si din nenumaratele sale calatorii prin lume (Maroc, Japonia, China etc.). Personalitate angajata, deopotriva publica si misterioasa, prestigioasa si marginala, Roland Barthes moare la 65 de ani in urma unui accident de masina. Dintre scrierile sale amintim: Le Degré zéro de...

3 poezii, 0 proze

Bataille Georges

Georges Bataille (n. 10 septembrie 1897 - d. 9 iulie 1962) a fost un scriitor francez. Inițial a făcut parte din grupul suprarealiștilor dar a fost repudiat din cauza romanelor sale erotice scandaloase, publicate sub pseudonim. Cu formație istoric a produs o operă multiformă cu contribuții în: literatură, antropologie, filosofie, economie, sociologie și istoria artei. Erotismul și transgresiunile sunt termenii asociați în mod tradițional cu numele său. Fondează mai multe reviste (Critique în 1946). Fondează Collège de sociologie (1937-1939) împreună cu etnologii Roger Caillois, Michel Leiris și Anatole Lewitzki. Deși a fost puțin cunoscut în timpul vieții va exercita o influență considerabilă după moarte asupra unor autori ca Michel Foucault, Philippe Sollers sau Jacques Derrida dar și asupra psihanalistului Jacques Lacan printre alții. *** Georges Bataille (September 10, 1897 – July 9, 1962) was a French writer, anthropologist, archivist and philosopher best known for his...

2 poezii, 0 proze

Michel Leiris

2 poezii, 0 proze

MICHEL TOURNIER

2 poezii, 0 proze

Michel Tournier

Nume de referinta al literaturii franceze contemporane, Michel Tournier s-a nascut la Paris, in 1924. Urmeaza cursuri de filosofie la Sorbona si la Universitatea din Tübingen. Colaboreaza la Radiodifuziunea Franceza, apoi la postul de radio Europe I. De mai bine de patruzeci de ani traieste in casa parohiala a unui sat minuscul situat la patruzeci de kilometri de Paris. A debutat in 1967 cu romanul „Vineri sau Limburile Pacificului”, incununat cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze. In 1970 publica „Regele Arinilor”, laureat cu Premiul Goncourt. In 1972 ii apare romanul „Meteorii”, urmat de eseul „Vintul Paraclet” (1977), volumele de nuvele „Cocosul de munte” (1978, aparut in limba romana cu titlul „Piticul rosu”) si „Zborul Vampirului” (1982), romanele „Gilles & Jeanne” (1983), „Picatura de aur” (1986) etc. Din 1972 este membru al Academiei Goncourt. In 1993 i s-a decernat Medalia Goethe, iar in 1997 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Londra. La...

0 poezii, 0 proze

Michel Camus

Ziarist , animator de reviste si de colectii de carti , editor , producator de emisiuni radio , a consacrat mai multa energie altora decit lui insusi . Dar in acelasi timp , totul se armoniza , tindea spre acelasi scop in acest spirit curios , pasionat de spiritualitate , de ezoterism si de filosofie . Gusturile si interesele sale se uneau cu cele ale autorilor pe care ii iubea sau pe care ii publica , de la Sade la Raymond Abellio , de la Rene Daumal la Roberto Juanoz , Adonis si Christian Bobin . Cartile lui Michel Camus sint marturia unei cercetari in care poezia devine drum al cunoasterii , luind-o adesea pe caile aforismului . Poezia , credea el , este o cale de apropiere de acest > caruia misticile tuturor religiilor au incercat sa-i traseze harta . Citam \"Paraphrases Heretiques\"(1983) , \"Proverbes du silence et de l`emerveillement\"(1989) sau , mai recent , \"Aphorismes sorciers\"(1996) si \"Adonis le visionnaire\"(2000). (apud Patrik Kechian)

2 poezii, 0 proze

Michel Bataille

Michel Bataille, né le 25 mars 1926 à Paris et mort le 28 février 2008 à Clamart est un écrivain français. Il réalise des études d'architecture à l'Ecole nationale supérieure des Beaux-Arts. En 1947, il obtient le Prix Stendhal pour son premier roman Patrick. En 1950, après La Marche du soleil, il s'arrête d'écrire. Treize ans plus tard, il abandonne son métier d'architecte et se consacre à l'écriture. Patrick (1947) La Marche du soleil (1950) Cinq Jours d'automne (1963), adapté pour la télévision Le Feu du ciel (1964) Une pyramide sur la mer, qui obtient le Prix des Deux Magots (1965) La Ville des fous (1966) Un essai sur Gilles de Rais (1967); J'ai lu, n° A192, coll. « L'Aventure mystérieuse » L'Arbre de Noël (1967), Plume d'or du Figaro littéraire, grand succès de librairie puis de cinéma (ISBN 2266132415) Une colère blanche (1969) Le Cri dans le mur (Prix Jean Cocteau 1970) Les Jours meilleurs (1973), Prix des Maisons de la Presse en 1974 (document) Cendres sur la mer (1975).

1 poezii, 0 proze