"Mai ții minte când noaptea târziu" – 22154 rezultate
0.03 secundeMeilisearchiulian
Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabita, sunt frunza pe care o tii ingandurata intre degete!Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau... sfarsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa ma privesti, sa-mi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi! Cred ca o sa va placa...
19 poezii, 0 proze
constantin nicolau
...nascut pe jos, botezat de Cuvant prin submersie, la 20 de ani am inceput sa botez cuvintele prin viata,pe la 30 m-a botezat imposibila iubire prin inplozie, dupa care am inceput sa mor prin mine.de sus.Ma urmaresc-cu oarecare consecventa-, amintiri din viata mea paralela, din iubirea paralela, dintr-un ego paralel; locuiesc intr-un spatiu euclidian, dar toate-s pana la o vreme...Ma voi naste.pentru inceput.pe sus. Eee, atunci sa te tii, povesti in mai incapatoare pahare decat ale cuvintelor, casantelor ! Sau nu. Dar poate da...
4 poezii, 0 proze
DGDaniel Grad
N-am existat, apoi am existat. Acum sper că încă mai exist. completări: M-am născut oficial într-o noapte de decembrie în București, dar am început să trăiesc în noiembrie 2000 în M-ții Retezat (doar atât vă spun) La data de 26 mai 2003 am devenit membru www.poezie.ro și sper să rămân cât mai mult timp...
20 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
Isip André
Sunt nàscut în orasul Sângeorz-Bài, în România. Am plecat din tarà în 1982 din motive politice. Dupà o odisee de câteva luni de zile am ajuns în Franta, unde dealtfel locuiesc si-n ziua de azi. Scriu literaturà în limba românà de treizeci de ani. Am publicat în presa de specialitate, volum etc. Và trimit un text mai cu seamà ca sà am pàrerea dumneavoastrà asupra calitàtii scrisului meu, a nivelului literar la care am ajuns. Dacà îl gàsiti suficient de bun sà fie publicat, nu am nimic împotrivà. Sunt de acord de asemeni sà particip la concursuri organizate de dumneavoastrà sau altcineva.
2 poezii, 0 proze
CPCristian Tudor Popescu
CRISTIAN TUDOR POPESCU (nãscut în 1956, București), absolvent al Facultãții de Automatizãri și Calculatoare, București, promoția 1981, este redactor-șef al ziarului —Adevârul. În 1987 publicã, la Editura Albatros, volumul de nuvele SF Planetarium, pentru care primește premiul Congresului European de SF de la Montpellier. În 1991, apare romanul Vremea Mânzului Sec, la Editura Cartea Româneascã, iar în 1993, antologia SF Imperiul oglinzilor strâmbe, la Editura Societãții —Adevãrull,. În 1995, traduce Edificiul nebuniei absolute, de Stanislaw Lem, publicatã la Editura Univers. Cristian Tudor Popescu este redactor-sef la cotidianul “Adevarul” si unul dintre cei mai prestigiosi gazetari din Romania de dupa 1989. Este absolvent al Facultatii de Automatizari si Calculatoare din Bucuresti. A debutat ca prozator SF. Carti publicate: „Planetarium” (Albatros, 1987, Premiul Congresului European de SF, Montpellier); „Vremea minzului sec” (Cartea Romaneasca,...
2 poezii, 0 proze
SCStancu Ciprian Cosmin
Nãscut pe data de 20-10-1985 în Deva, un an mai târziu întreaga familie s-a mutat în Curtea de Argeș. Ĭn prezent student la Sociologie și la Asistențã Socialã în București. Ĭn timpul liceului a beneficiat de 3 burse de studii înafarã pe o perioadã de șase luni în Franța, Italia și Spania. Redactor-șef timp de doi ani la revista liceului (clasele a 11 a și a 12 a). Atestate de cunoaștere a tuturor celor 4 limbi de circulație(englezã, francezã, spaniolã și italianã) și de cunoștințe în economie. Nu a debutat încã într-un volum. Colaborãri cu diverse reviste culturale, preponderent locale. Membru al cenaclului literar "Avantpost", sub îndrumarea profesorului Anghel. Domenii de interes: Manifestã un interes constant pentru problemele generale ale umanitãții, în special cele legate de antropologie culturalã, politici sociale, etnologie, simbolisticã, psihologie socialã etc.
13 poezii, 0 proze
CSClaudiu Alexandru Surmei
Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge
1 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
ECEmil Cioran
EMIL CIORAN s‑a nåscut în 8 Aprilie 1911 la Råsinari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui Emilian Cioran — preot în Råsinari — si al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeazå, începînd din 1921, Liceul Gheorghe Lazår din Sibiu, oras în care se va muta întreaga familie în 1924. Între 1928 si 1932 urmeazå cursurile Facultåtii de Litere si Filozofie din Bucuresti. În ultimul an de facultate publicå articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc, Gândirea, Vremea, Azi. Îsi încheie studiile universitare cu o tezå de licentå asupra intuitionismului bergsonian. În acelasi an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd så obtinå astfel o burså în Franta sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disperårii, pentru care i se conferå Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica încå patru cårti în tarå, înainte de a se stabili definitiv în Franta. Între 1933...
0 poezii, 0 proze
Mai ții minte când noaptea târziu
de Andrei Dumitrescu
mai ții minte când noaptea târziu, foarte târziu, rămâneam doi, tu ascultând și eu recitând... eu la un capăt de fir, temător, transpirând și tu tremurândă la altul... când strângeam cuvinte multe ce...
Ultima scrisoare către Nica Z
de dan david
Știu că n-o să mai poți citi acest mesaj. Îl scriu totuși; o să-l citesc cu voce tare undeva într-un parc pustiu la marginea oceanului acestuia îndepărtat. Parcul în care odată ne plimbam până...
Scrisoare către un prieten
de Iuliana Serban
Azi am oprit ceasul. Vreau să uit că am la dispoziție doar o trecere egală, riguros măsurată, spre moarte, pentru a-ți ieși în întâmpinare. Prin spațiul care separă fereastra camerei mele de lume văd...
Paranoia?
de Rautoiu Alin
\"Cornelia, Dacă, acesta chiar este numele tău, dacă tu chiar exiști, eu am înțeles adevărul. Acum știu. Știu totul. NU există coincidențe ci numai succesiuni de evenimente favorabile, prevăzute de...
Cenaclul Agonia.ro - 14 mai
de Paul Bogdan
Duminică, 14 mai, vom discuta pe marginea textelor Dianei Iepure și ale lui Florin Hălălău . Repet cu încăpățânare formula: \"-trimiteți prin email la adresa deko@agonia.ro și o opinie bine...
Amintire erotică
de Alexandru Scutelnic
Îți amintești iubirea mea,- Cu Amur încetișor, Seara când se înegrea Ți-am intrat în dormitor? Mai ții minte, o iubire, Mâina ta cum a luptat? A pierdut… și în robire Tu atunci mi te-ai predat....
Draga Tamara (Mardare 4)
de Viorel Gaita
Tamaro, uite c-ai trait s-o vezi si p-asta (sper c-ai trait, ca din cate-am inteles de la dl Adrian nu te simteai prea bine si cand au venit domnii sanitari i-ai tratat cu fundu\', revin eu mai...
Mardare loveste din nou (3)
de Viorel Gaita
Ecranul laptop-ului e singura sursa de lumina din celula. E o lumina placuta, dar rece. Mi-e dor de caldura trupului tau, Tamara. Mai tii minte ce scantei ieseau atunci cand ne iubeam noi iarna, la...
Reciprocitate
de Albert Cătănuș
-După dealul ăsta e un pod de piatră. -Nu știu, n-am fost până acolo. -Nici nu cred că ajungem. Mai stăm? -Stai să fumez. E târziu? -Mai avem timp. Nu te grăbi. -Nu mă grăbesc, n-am de ce. E plăcut...
Amintire pentru M.
de Realdo Tokacs
“Auzi, M., pe tine te dor umerii? Pe mine mă dor, deasupra omoplatului stâng și deasupra omoplatului drept, ca două împunsături fumegânde, urmașe ale aripilor de înger mândru pe care mi le-am ars...