"Luptă politică în România" – 17635 rezultate
0.04 secundeMeilisearchConstantin Salcia
Constantin Salcia (n. 28 august 1910, com. Salcia, jud. Teleorman - d. 21 noiembrie 1994, București) a fost un poet român. A fost deținut politic. Opere * Năvodar de stele, Cultura Poporului, București, 1935 * Logodna apelor, Inst. de arte grafice \"Lupta\", București, 1939 (Cu 5 gravuri în text de Cicerone Popescu) * Drumuri spre legendă, București, 1947 * Liniștea furtunii, Editura pentru Literatură, București, 1968 (Cuvânt înainte de Dragoș Vrânceanu) * Ora târzie, Cartea Românească, București, 1972 * Poeme intime, Editura Litera, București, 1980 * Izvoare subterane, Editura Litera, București, 1984 * A doua viață. Destăinuirea unui deținut politic, Editura Perfect, București, 2005 (cuvânt înainte de Dumitru Radu-Udar) + versurile la \"Pentru pace luptăm: cor mixt cu acompaniament de pian\" (muzica Ioan D. Chirescu), Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., București
1 poezii, 0 proze
Henri Bergson
Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust. Studiază la Ecole Normale Supérieure unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897, a făcut politică și, după primul război mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale. Este foarte apreciat pentru remarcabilele sale opere filozofice, care i-au adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă...
0 poezii, 0 proze
Barbu Solacolu
Barbu Solacolu a fost un poet, dramaturg, memorialist și traducător român. Născut în București, la 5 martie 1897, descendent direct din Dimitrie Hagi-Anghel Solacolu, participant la revoluția de la 1848. Urmează liceul și studiile economico-filozofice la București. Debutează în 1912, la revista Flacăra. Luptă pe front între 1916-1918. După război obține două doctorate în Germania, în filozofie și economie politică (1923), cu tezele Tonnies Begriff der Gesellschaft und Gemeinschaft și Die rumanische Erdolfrage, trecute cu Werner Sombart, Heinrich Herkner și Alois Riehl. Conferențiar onorific în București la Academia de înalte studii economice și la atedra de istoria doctrinelor economice și sociale. Desfășoară activități sociologice în cadrul Institutului social-român (director D. Gusti). După 23 august 1944, ocupă diferite funcții cu caracter economic-industrial. În anii din urmă, bogată activitate de traducător: Shakespeare, Ronsard, Giosuè Carducci, William Styron, Cyprian...
4 poezii, 0 proze
Amos Oz
Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care număra printre membrii săi savanți și profesori, veniți în Israel din Rusia și Polonia. În 1952, după sinuciderea mamei sale, părăsește Ierusalimul, își schimbă numele din Klausner în Oz și se stabilește în kibuțul Hulda, unde își va petrece mai bine de treizeci de ani. Își ia licența în filosofie și literatură la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în kibuț, dedicându-se scrisului, agriculturii și activității didactice la liceul local. A luptat în Războiul de Șase Zile din 1967 și în Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973. În 1965 îi apare prima culegere de povestiri, „Acolo unde țipă șacalii”, urmată, un an mai târziu, de romanul „Altundeva, poate”. În 1968 publică romanul „Soțul meu, Michael”, care a provocat o adevărată furtună literară și politică. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi și transpus pe marele ecran. Volumele de povestiri „Spre moarte” (1971) și „Dealul sfatului nelegiuit” (1976,...
1 poezii, 0 proze
Arkadi & Boris Strugațki
Arkadi și Boris Strugațki sunt cunoscuți în special datorită faimoasei ecranizări a lui Andrei Tarkovski, Călăuza, după romanul lor, Picnic la marginea drumului. Hotelul “La crucea alpinistului” este un roman polițist științifico-fantatsic a cărui acțiune se petrece într-un un hotel situat în interiorul unei văi izolate din Alpi. Arkadi Strugatki (1925-1991) si Boris Strugatki (n. 1933) se numara printre cei mai cunoscuti scriitori si scenaristi SF din intreaga lume. In anii '60 ai secolului trecut, ei au revigorat, prin scrierile lor, antiutopia, devenind extrem de populari in fosta URSS. La inceputul anilor '80 li s-a interzis sa mai... publice. Din titlurile lor de mare succes fac parte romanele: E greu sa fii zeu (1964), Melcul pe panta (publicat partial in 1966), A doua venire a martienilor (1968), Picnic la marginea drumului (1971) - care a slujit ca punct de plecare pentru scenariul fimului Calauza de Andrei Tarkovski -, Impovarati de rau (1988) etc. Lupta cu raul! Dar ce este...
1 poezii, 0 proze
Horia Nițulescu
Născut pe 6 octombrie 1914, jud.Constanța, plecat în veșnicie in iunie 1982. În 1936 absolvă Facultatea de Teologie. Publică volumele „Toamnă în paradis” - 1943 și Drumul soarelui - 1944. În perioada interbelică, scrie articole la revistele Gândirea, Meșterul Manole, Sfarmă-piatră, Convorbiri literare, Dacia rediviva s.a. A luptat în al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei și apoi a fost corespondent de război pe frontul de vest. După terminarea războiului a fost hirotonisit preot în comuna Vințu de Jos - Alba. Este arestat din gara comunei, în 1951, sub acuzația de crime de război. Condamnat la 5 ani închisoare. Execută o parte din detenție la penitenciarele Jilava și Aiud. Eliberat în 1954 prin grațiere. Rearestat în 1958. Eliberat în 1964, odata cu ceilalti detinuti politici. După eliberare a fost nevoit să lucreze ca funcționar la Cooperativa Progresul din București. Notiță biografică de Ioana Nițulescu
1 poezii, 0 proze
Hector Hugh Munro
Saki (1870-1916) este pseudonimul lui Hector Hugh Munro Scotianul Hector Hugh Munro si-a publicat articolele si povestirile sub pseudonimul Saki, inspirat poate de paharnicul lui Omar Kayyam. Considerat un maestru al prozei scurte, deseori comparat cu O. Henri si Dorothy Parker, Saki a fost un critic al epocii eduardiene , de cele mai multe ori intr-un stil macabru si crud. A fost crescut de matusile lui, care nu de multe ori au folosit si metode mai dure de a-l educa; sursa de inspiratie pentru personajele lui de mai tarziu.. A fost politist, jurnalist la Westminster Gazette, Daily Express, Bystander, Morning Post si Outlook, corespondent al ziarului Morning Post in Balcani iar, la izbucnirea primului razboi mondial, s-a inrolat in armata cu toate ca depasise varsta. Desi de multe ori ranit si inapt sa lupte s-a incapatanat sa ramana pe front unde a si murit impuscat. Se spune ca ultimele lui cuvinte au fost : \"Put that damned cigarette out!\" Dupa moartea lui, sora sa i-a distrus...
1 poezii, 0 proze
Diaconu Maria-Magdalena
Cea mai grea lupta e lupta cu tine insuti.
2 poezii, 0 proze
Carla Biro
"Ea e femeia care porneste in campul de lupta cu o floare in mana." a spus poetul contemporan si optzecist, I. M., referindu-se la mine.
5 poezii, 0 proze
sanda
Am aparut din chinurile mamei pe 23 decembrie. 1985.Cand am inceput lupta de supravietuire. Si de atunci ma lupt cu mine insumi. De careve zile incoace mi-am dat seama ca ma tem groaznic de femeile trecute de 70 ani:e de ajuns sa vad una pe strada p/u a incepe sa tremur. De cateve saptamani incoacenu pot varsa lacrimi.Pur si simplu, am secat.Ma tem ca nu voi mai putea plange vreodata.Nici piesa "Suflet fara chei" a lui Ducu Bertzi nu ma mai face sa plang. Pe timpuri, nu-i puteam rezista.
1 poezii, 0 proze
Luptă politică în România
de Sorin Olariu
Ne-ntrebăm cu mic cu mare Cine-or fi învingătorii, Însă apele sunt clare: Cei ce pierd sunt... spectatorii!
“Avem ocazia să ne prezentăm cine suntem ca națiune și, implicit, cultura și civilizația noastră! Cultura este una dintre marile noastre bogății!”
de Adriana Weimer
Adriana Weimer: Dragă Cristina ești, și în Canada, tot junalist român, participi la întruniri cu caracter politic, la Clubul Diplomaților, la evenimente precum alegerile guvernamentale sau locale,...
Drumul păcii de la Immanuel Kant la Nicolae Titulescu
de Eduard Rosentzveig
Departe de a fi pentru mine un violon d’Ingres, cercetarea trecutului ajunge, pe măsura pătrunderii în hățișul de mărturii documentare, o necesitate vitală, însăși rațiunea de a trăi axiocratic. Sub...
Interviu cu scriitorul Nicolae Breban
de Gelu Diaconu
Alegerile pentru desemnarea noului președinte al Uniunii Scriitorilor din România, care vor avea loc pe 23 noiembrie la Teatrul Național, vor pune față în față două nume grele ale literaturii române:...
Premiile Nobel nu rezolvă problema literaturii române
de Paul Gorban
În dialog cu prozatorul Nicolae BREBAN P.G.: Este o toamnă frumoasă, vreme bună de scris, aici în Câmpina lui 2009. Sunteți înconjurat de mulți scriitori, mulți editori, mulți dintre ei și prieteni....
Este aceasta o crimă?
de angela furtuna
Este aceasta o crimă? Venind dinspre stânga – aripa europeană care câștigă teren în alegerile ce au loc cam peste tot în Europa -, Fundația Friedrich Ebert desfășoară de câțiva ani în România și...
Abuzuri instituționale și de stat
de Cristina-Monica Moldoveanu
Am mai amintit poate că, fiind în căutarea drepturilor umane fundamentale care toate mi-au fost negate (vezi Declarația Universală a Drepturilor Omului, inclusiv articolele legate de drepturile...
VARUJAN VOSGANIAN: “Femeia reprezintă jumătatea infinită a bărbatului\"
de Miron Manega
Scriitor, vicepreședinte al USR, doctor în economie, senator. Președinte al Uniunii Armenilor, dar susținător fervent al interesului național românesc. Familist cu reputație de mare cuceritor....
Bâtu Anghel (I)
de Ion Scalen
(draft) „Bâtu Anghel a fost ștab mare în armată, a fost vagmistor!” era formula cu care își începea maica una din istorisirile sale, cărămizi din care construia o istorie a familiei, unele din ele...
Un marinar la cârma României
de Anton Potche
Multe ziare din Austria, Germania și Elveția nu s-au mulțumit cu simpla relatare a rezultatului alegerilor pentru funcția de președinte al României, ci au dedicat evenimentului electoral comentarii...
