Mario Luzi

Mario Luzi è nato il 20 ottobre 1914 a Firenze. Docente di letteratura francese all'Università di Firenze. Il 14 ottobre 2004 è stato nominato senatore a vita dal presidente della Repubblica Italiana (Ciampi). E' morto a Firenze il 28 febbraio 2005. Ha esordito come poeta nel 1935 con la prima raccolta La barca, cui fece seguito Avvento notturno (1940), testo esemplare dell'ermetismo fiorentino. La sua produzione poetica successiva fu foltissima, a scandire le tappe di un itinerario poetico tra i più ricchi e coerenti del XX secolo italiano: Un brindisi (1946), Quaderno gotico (1947), Primizie del deserto (1952), Onore del vero (1957), Il giusto della vita (1960) comprendente tutte le poesie composte fino a quell'anno, Nel magma (1963), Dal fondo delle campagne (1965), Su fondamenti invisibili (1971), Al fuoco della controversia (1978), Per il battesimo dei nostri frammenti (1985), Frasi e incisi di un canto salutare (1990), Viaggio terrestre e celeste di Simone Martini (1994). Tema...

11 poezii, 0 proze

Alfredo Giuliani

Alfredo Giuliani (Mombaroccio, 23 novembre 1924 – 20 agosto 2007) è stato uno scrittore, poeta e critico letterario italiano, appartenente al Gruppo 63. Alfredo Giuliani si laureò in filosofia nel 1949 e fu docente di storia della letteratura italiana moderna e contemporanea presso la Facoltà di Lettere dell' Università di Chieti. Negli anni '50 iniziò ad occuparsi, come critico militante, della rubrica di poesia sulla rivista "Il Verri" e continuò con impegno questa attività fino al 1961. Tutte le recensioni che sono apparse sulla rivista sono state pubblicate nel 1965 dalla casa editrice Feltrinelli con il titolo "Immagini e maniere". Nel 1955 venne pubblicata la sua prima raccolta poetica dal titolo "Il cuore zoppo". Fece parte del Gruppo '63 e nel 1961 curò la pubblicazione dell'antologia "I novissimi", uno dei testi fondamentali della neoavanguardia, nella quale sono raccolte molte delle sue poesie accanto a quelle di Edoardo Sanguineti, Pagliarani, Porta e Balestrini. Fu...

2 poezii, 0 proze

Salvatore Quasimodo

Salvatore Quasimodo (Modica, 20 agosto 1901 - Napoli, 14 giugno 1968) è stato un grande poeta italiano, la cui poetica muove dall\'ermetismo, premio Nobel per la letteratura 1959.

0 poezii, 0 proze

Giuseppe Ungaretti

Nacque ad Alessandria d\'Egitto nel 1888 da genitori lucchesi; in Egitto trascorse l\'infanzia e l\'adolescenza. Nel 1912 si trasferì a Parigi dove rimase due anni, frequentando i corsi alla Sorbona e vivendo a contatto con protagonisti dell\'avanguardia ( da Apollinaire a Picasso, a Bréton, Barque, Soffici, Savinio); partecipo come soldato di fanteria alla pima guerra mondiale.Nel 1917 pubblicò \'Il porto sepolto\' e nel 1919 \'Allegria di naufragi\'. Dal 1912 al 1931 lavora a Roma presso il Ministero degli Esteri; nel 1933 pubblica \'Sentimento del tempo\'; viaggia poi a lungo come giornalista e conferenziere , finchè nel 1936 approda in Brasile, a San Paolo, dove insegna Letteratura italiana. Nel 1939 gli morì il figlio Antonietto; dalla tragedia, la raccolta di liriche, \'Il Dolore\' del 1947. Nel 1942 torna in Italia, a Roma, dove insegna Letteratura italiana moderna e contemporanea all\'Università. Pubblica altre raccolte di versi (\'La terra promessa\', 1950; \'Un grido e...

4 poezii, 0 proze

Sandro Penna

S-a născut la Perugia la 12 iunie 1906. Studii neregulate în orașul natal, absolvind o școală de contabili. Duce o viață boemă, practicând diverse profesii numai spre a-și menține autonomia spirituală. După ce, pentru un timp, este vânzător într-o librărie milaneză, din 1929 se mută la Roma. Colaborează la diferite reviste („Letteratura”, „Corrente”, „Frontespizio”, „Poesia”, „Botteghe oscure”, „Paragone” etc.) și publică primul volum (Poesie) în 1939 sub îndemnul lui Saba. Critici precum Solmi, Anceschi, Caretti îi semnalează originalitatea. Vor mai urma: Appunti (1950), Una strana gioia di vivere (1956); Croce e delizia (1958); L\'ombra e la luce (1975); Stranezze (1976); Il viaggiatore insonne (1977) și Confuso sogno (1980). Ultimele două sunt postume, întrucât Sandro Penna a murit la Roma la 23 ianuarie 1977. Un filon realist (sau mai exact un fir concret ce ancorează poemul în real) face din Penna un poet antiermetic în linia lui Saba dar fără filonul narativ al triestinului;...

1 poezii, 0 proze

Attilio Bertolucci

S-a născut în 1911 la S. Lazzaro (Parma). A urmat facultatea de drept, pe care o abandonează pentru a se înscrie la aceea de Litere din Bologna. Predă istoria artei la Parma, colaborând, la reviste precum „Letteratura”, „Circoli”, „Corrente”. Din 1939 va înființa și dirija colecția de poeți străini „La Fenice” a editurii Guanda. După război se mută la Roma, unde lucrează pentru programul III la Radio și colaborează la cotidianul „La Repubblica”. Debutează cu placheta Sirio, Parma, 1929. Celelalte volume sunt: Fuochi in novembre, 1934; La capanna indiana, 1951; Viaggio d\'inverno, 1971; La camera da letto, 1984. A îngrijit antologia, Poesia straniera del Novecento (1960). Asumându-și conștient „o muză minoră”, Bertolucci pare să refacă o tradiție a poeziei italiene din secolul trecut, trimițând la pastelul carduccian și la „idila” leopardiană; dar tot acest epigonism programatic „răspunde unei tematici închisă voluntar într-un autobiografism elegiac și defensiv” (Pier Vincenzo...

0 poezii, 0 proze

Piero Bigongiari

Piero Bigongiari s-a născut la 15 octombrie 1914 la Navacchio (Pisa). A terminat Facultatea de litere la Florența, susținând o teză despre Leopardi în fața lui A. Momigliano. Este profesor de literatură italiană modernă și contemporană la Universitatea din Florența. A colaborat și colaborează la reviste precum: „Campo di Marte”, „Prospettive”, „Corrente”, „Letteratura”, „Paragone”, „Paradigma”, „Alfabeta” etc. Activitatea sa se desfășoară pe două planuri fiind în același timp un poet de valoare, dar și un critic important. Operele sale poteice sunt: La figlia di Babilonia (1942), Rogo (1952), Il corvo bianco (1955), Le mura di Pistoia (1958), Torre di Arnolfo (1964), Stato di cose (1968), Antimateria (1972), Moses (1979), Autoritratto poetico (1985), Col dito in terra (1986). Pentru critică și eseistică se pot aminti: L\'elaborazione della lirica leopardiana (1937), Il senso della lirica italiana (1952), Poesia italiana del Novecento (1965), La poesia come funzione simbolica del...

0 poezii, 0 proze

Giovanni Giudici

S-a născut în localitatea Le Grazie (La Spezia) la 26 iunie 1924. A studiat literatura franceză la Universitatea din Roma (terminând cu o teză asupra lui Anatole France), apoi a trăit la Ivrea și Torino, iar din 1958 la Milano, unde a lucrat în calitate de copy-writer la Olivetti. În prezent face gazetărie. Colaborează la „Paragone”, „Rinascita”, „Aut Aut” etc. Primele plachete (Fiori d\'improvviso, 1953; La Stazione di Pisa, 1955; L\'intelligenza col nemico, 1957; L\'educazione cattolica, 1963) vor fi reluate apoi în La vita in versi (Mondadori, 1965), după care urmează Autobiologia (1969); O beatrice (1972); Il male dei creditori (1977); Il ristorante dei morti (1981); Salutz (Einaudi, Torino, 1986). În 1976 publică un volum de eseistică sub titlul semnificativ La letteratura verso Hiroshima (Editori Riuniti, Roma). A tradus de asemeni din E. Pound, Sylvia Plath, Pușkin și din poeți cehi. „Forța specifică a poziției lui Giudici - spune criticul Mengaldo - derivă din modul...

0 poezii, 0 proze

literatura populara

3 poezii, 0 proze