"Il tempo s'e' fermato" – 20420 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
DRDavide Rondoni
Poezie: La frontiera della ginestra, (The Frontier of the Broom Flower), Quinta Generazione 1985 O les invalids, N.c.e. 1988 A rialzare i capi pioventi (To Raise the Raining Heads), N.c.e., Guaraldi, 1993 Nel tempo delle cose cieche (In The Time of Blind Things), N.c.e., 1995 Il bar del tempo (The Bar of Time), Guanda, 1999, (Winner of Montale, Camaiore, Metauro, S. Domenichino, and Caput Gauri prizes) Non sei morto, amore (You Are Not Dead, Love), Quaderni del battello ebbro, 2001 Avrebbe amato chiunque (He Would Have Loved Anyone), Guanda, 2003 Antologii editate: Preghiera della Vergine (The Virgin’s Prayer), Marietti, 2003Dante Alighieri, Commedia (Comedy), Rizzoli, 2001 Il pensiero dominante: Antologia della Poesia italiana 1970-2000 (The Dominant Thought, Anthology of Italian Poetry 1970-2000), Garzanti, 2001 Leopardi, l’amore (Leopardi, Love), Garzanti, 1999 Charles Péguy, Lui è qui (He is Here), Rizzoli, 1999 Ada Negri, Mia giovinezza (My Youth), Rizzoli, 1996 La sfida...
4 poezii, 0 proze
Lara Sanjakdar
Lara Sanjakdar, s-a nascut la Treviso (Italia) in 1976, a obtinut licenta in Filosofia la Universitate din Venetia Ca’ Foscari (teza de licenta “Timpul si eternitatea in opera lui Mircea Eliade. Receptarea critica doctrina yugalor”. A publicat: Storia religiosa dell’Europa e dell’Asia. Il Sesto Congresso Annuale della European Association for the Study of Religions (Notiziario), in “Studi e materiali di Storia delle Religioni”, 2007, XXXI, 1, vol. 73°; Mircea Eliade. Dialogul religiilor și modernitate la Accademia di Romania în Roma, in “Revista 22”, 13 (942), XIX, 25-31 marzo 2008, Bucuresti; Andrei Oișteanu, Il diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea comparata (recenzie) in “Humanitas”, 63 (5/2008); L’immagine dell’India nella cultura romena moderna e contemporanea, in “Quaderni asiatici”, 88, dicembre 2009; Alcune note sul concetto di “ossessione del tempo”in Mircea Eliade e Mihai Eminescu, in “Annuario dell’Istituto Romeno di Cultura e Ricerca...
1 poezii, 0 proze
AGAlfonso Gatto
Alfonso Gatto (Salerno, 17 luglio 1909 – Grosseto, 6 marzo 1976) è stato un poeta italiano. Nacque a Salerno il 17 luglio 1909. La sua infanzia e la sua adolescenza furono piuttosto travagliate. A Salerno, nella sua città natale, egli compì i primi studi, al liceo classico,mostrandosi portato per le materie letterarie,in particolare l'italiano,e poco portato per la matematica.Al liceo si accorge di aver dentro di sè una passione poetica e letteraria. Nel 1926 si iscrisse all'Università di Napoli che dovette tuttavia abbandonare qualche anno dopo a causa di difficoltà economiche. Alfonso Gatto come molti poeti del tempo es (Montale,Quasimodo) non si laureò mai. Si innamorò e poi sposò la figlia del suo professore di matematica, Jole, con la quale, alla sola età di 21 anni fuggì a Milano. Da quel momento la sua vita fu piuttosto irrequieta e avventurosa trascorsa in continui spostamenti e nell'esercizio di molteplici lavori....
5 poezii, 0 proze
AVAndré Verdet
André Verdet est né à Nice en 1913 et il s'est éteint à l'âge de 91 ans à son domicile Saint Paulois le dimanche 19 décembre 2004. La famille Verdet s’installe à partir de 1918 à Saint-Paul de Vence. André Verdet rejoint l’infanterie coloniale en 1923 et séjourne en Chine. Rapatrié et soigné à Briançon, il rencontre Jean Giono en 1937 et publie ses premiers poèmes. André Verdet rencontre Jacques Prévert en 1941 à Saint Paul de Vence. En 1944, le Commandant Duroc, alias André Verdet, chargé du sabotage et du contre-espionnage, est arrêté par la Gestapo en même temps que Robert Desnos. Il est incarcéré à la prison de Fresnes, puis envoyé au camp de Compiègne et déporté à Auschwitz puis à Buchenwald. En 1948, André Verdet publie "Souvenirs du Présent", "Histoires" et "C’est à Saint-Paul de Vence" cosignés par Jacques Prévert. André Verdet et Jean CocteauEn 1951, encouragé par Picasso, André Verdet va diversifier son art et va se mettre à la peinture. Durant les années cinquante, à...
1 poezii, 0 proze
JLJean Laugier
Poète et dramaturge, né en 1924 à Saïgon. En 1927, une tragédie familiale le rend orphelin de père et mère. Sa vie et son oeuvre seront profondément marquées par ce drame. Le premier poème que garda Laugier, fut écrit et dit en public en 1942. Dédié à la mémoire de sa mère, il ne le publiera qu\'en 1978 dans Rituel pour une ode, Prix Apollinaire en 1979. La même année 1942, après avoir écrit, joué et mis en scène sa première pièce, entre alors au Centre du spectacle où il se perfectionnera en art dramatique. Ses premiers poèmes paraitront dans la revue de Pierre Seghers en décembre 1945. Bien que jouant au Théâtre les recueils vont se succéder : de La Huitième Couleur à L\'espace muet et Les Bogues (ed. Gallimard, Prix Fénélon 1961) jusqu\'aux Navires du Temps (1989) et Fenêtres vos regards (1991). A donné de multiples conférences sur la poésie et le théâtre en Sorbonne comme à l\'étranger. *Dans la main du Monde, Caractères, 1994 *A bâtons rompus, causeries en Sorbonne, Caractères,...
2 poezii, 0 proze
LFLouis-Honoré Fréchette
Louis-Honoré Fréchette (16 novembre 1839 - 31 mai 1908), poète, dramaturge, écrivain et politicien, né à St-Joseph-de-la-Pointe-Lévy (Lévis), Québec, Canada. Biographie Bien que son père, entrepreneur, soit analphabète, il étudie sous la tutelle des Frères des écoles chrétiennes. De 1854 à 1860, il fait ses études classiques au Petit séminaire de Québec, au Collège de Sainte-Anne-de-la-Pocatière puis au séminaire de Nicolet. Déjà en ce temps, il écrit des poèmes avec son premier recueil Mes loisirs en 1863 et des dramatiques dont Félix Poutré (1862). Plus tard, il étudie le droit à l'Université Laval. En 1849, à l'âge de 10 ans, il fut témoin de l'exhumation de la cage de Marie-Josephte Corriveau « La Corriveau » découverte par hasard dans une fosse du cimetière de St-Joseph-de-la-Pointe-Lévy, au côté de l'église St-Joseph (secteur Lauzon à Lévis). En 1864, il ouvre un cabinet d'avocat, après plusieurs essais infructueux de se faire engager, à Lévis, ville où il fonde aussi deux...
1 poezii, 0 proze
MPMarta Petreu
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist și poet român. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Profesor de istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeș-Bolyai“ și redactor-șef (din 1990) al revistei Apostrof, publicație mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România și de Fundația Culturală Apostrof. Doctor în filosofie al Universității din București, cu lucrarea Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). Poezie Aduceți verbele (1981) Dimineața tinerelor doamne (1983) Loc psihic (1991) Poeme nerușinate (1993) Cartea mîniei (1997) Apocalipsa după Marta (1999) Falanga (2001) Scara lui Iacob (2006) O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franța, la Editura „Le Temps qu’il Fait“. Eseist și istoric al filosofiei românești Teze neterminate, București, Ed. Cartea...
25 poezii, 0 proze
BSBaird T. Spalding
Baird T. Spalding s-a nascut in Anglia intr-o familie de negustori care, timp de trei secole, a facut comert cu India. A fost dus acolo la varsta de patru ani. Inca din tinerete a fost atras de probleme religioase. Dupa efectuarea studiilor, a devenit specialist in mine. La o varsta tarzie s-a hotarat sa publice Vietile Maestrilor, opera sa de capatai. A trecut in lumea umbrelor in 1953, la Tempe, Arizona, la varsta de nouazeci si cinci de ani. Douglas K. Vorss, editorul sau, il cunostea probabil pe Spalding mai bine ca oricine datorita prieteniei lor care dura de ani de zile. Iata un extras din alocutiunea rostita de acesta la 22 martie 1953, la Tempe, la slujba celebrata in memoria lui Spalding: "Spalding era un rabdator si umil slujitor al tuturor celor pe care-i intalnea. Oricare ar fi fost imprejurarile, el nu ingaduia sa fie prezentat auditoriului ca o personalitate ce a realizat lucruri deosebite. Din 1935, am avut sansa unica de a calatori cu el prin mai mult de doua sute de...
2 poezii, 0 proze
GLGeorges Limbour
Georges Limbour (1900-1970) est un écrivain et poète français, régent d\'Ocupodonomie poétique et polaire du Collège de ’Pataphysique. Georges Limbour, né à Courbevoie le 11 août 1900, fait ses études au Havre où s\'est trouvé muté son père, militaire, et dont est originaire sa mère. Il s\'y lie à Jean Dubuffet, Armand Salacrou, Pierre Bost, Raymond Queneau et Jean Piel. Il demeurera marqué par la fascination de la mer. Limbour commence à écrire en 1915. En octobre 1918, il vient à Paris avec Jean Dubuffet pour préparer une licence de philosophie, qu\'il obtient en octobre 1923. Incorporé entre temps en 1920, il fait à la caserne la Tour-Maubourg la connaissance de Marcel Arland, André Dhôtel, Roger Vitrac et René Crevel. Il noue en 1922 une amitié durable avec le peintre André Masson, que lui fait rencontrer Dubuffet. Il fréquente assidûment son atelier 45 rue Blomet, où il rencontre Joan Miró, Roland Tual, Michel Leiris, Antonin Artaud, le peintre André Beaudin. En 1923 ses...
0 poezii, 0 proze
JGJean Giono
Jean Giono (Manosque, 30 mars 1895 - Manosque, 8 octobre 1970) est un écrivain français, d'une famille d'origine piémontaise. Un grand nombre de ses ouvrages ont pour cadre le monde paysan provençal. Inspirée par son imagination et ses visions de la Grèce antique, son oeuvre romanesque dépeint la condition de l'Homme dans le monde, face aux questions morales et métaphysiques et possède une portée universelle. Il fut accusé à tort de soutenir le Régime de Vichy et d'être collaborateur avec l'Allemagne nazie pendant la Seconde Guerre Mondiale Il devint l'ami de Lucien Jacques, d'André Gide et de Jean Guéhenno, ainsi que du peintre Gimel. Il resta néanmoins en marge de tous les courants de littérature de son temps. Giono est né à Manosque le 30 mars 1895. Il n'a ni frère ni sœur. Son père est un cordonnier anarchiste d'origine italienne qui passe beaucoup de temps à lire la Bible ; sa mère dirige un atelier de repassage américain. Giono a...
1 poezii, 0 proze
A te BIANCOLINA GIOIA MIA
de Ada Negri
Io vedo - nel tempo - una bambina. Scarna, diritta, agile. Ma non posso dire come sia, veramente, il suo volto: perché nell\'abitazione della bambina non v\'è che un piccolo specchio di chi sa...
Il Tempo
de Posogan Horea
Cerul de siliciu... Ziua un ochi mare de topaz fluid și unul mai mic noaptea, rece ca cel al unui mort... Undeva în tine, adânc, atât de adânc încât nici măcar nu ești sigur de prezența ta acolo,...
spleen XXI
de Cătălin Al DOAMNEI
de la o vreme aveam o singură problemă mai sus tot mai în sus de călcâiul lui achile inexplicabil în acea zi doctorița plecase de la servici cu două ore doare dacă l-aș fi ascultat pe dinescu în...
Basta un giorno a equillibrare il mondo
de Salvatore Quasimodo
L’intelligenza, la morte, il sogno negano la speranza. In questa notte a Brasov nei Carpazi, fra alberi non miei cerco nel tempo una donna d’amore. L’afa spacca le foglie dei pioppi e io mi dico...
Frumoasă ca nicicând și mai blajină...
de Lorenzo de Medici (zis il Magnifico)
Frumoasă ca nicicând și mai blajină Amor mi-a arătat vrăjmașa dragă, în timp ce somnul începea să-mi tragă din trup al zilei gând și nehodină. La fel părea. Și totuși mai senină și-asprimea-i veche...
Aplauze...
de Dumitru Sava
Părinții mei s-au jucat... de-a dragostea. Iar ea m-a conceput. Și m-am născut! Aplauze… Am plâns și-am râs! Aplauze… M-am jucat! Aplauze… Am crescut! Aplauze… Am învățat! Aplauze… Am muncit!...
Amintirile unui nostalgic
de Boris M. Marian fără minus
Amintirile unui nostalgic Secundo tempo In acea zi, mai bine zis, cu o noapte înainte , trupul îmbălsămat al lui Stalin fusese scos din Mauzoleu, despărțit de marele său îndrumător, Lenin și îngropat...
god redde Nederland
de emilian valeriu pal
jorplace beach hostel ora 4 pe o stradă pietroasă din Scheveningen fără urme și fără umbră roțile geamantanului scârțâie ca o perfuzie mobilă cu calciu gluconic hostelul se holbează la mine legist in...
Cele nouă miliarde de idei SF
de Somesan Sergiu
Cele nouă miliarde de idei SF Ascultam cu difuzorul dat la maximum „Rondoul venețian“ al lui Mozart. Flautul avea două efecte oarecum contrare asupra celor din jur: pe mine mă inspira, iar pe vecinul...
noctambula
de alexandra lupu
Circul teribil prin intestinele orasului, pe fata cu un ranjet stupid si decadent pentru ca asa trebuie… Nu mai cunosc nici macar o notiune care sa aduca cat de cat cu cea de om si nu de vierme...