"Il réveille tout le délire des amantes..." – 20420 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
RGRobert Ganzo
Robert Ganzo (1898 - 1995) est un poète d’origine vénézuélienne d'expression française. Né à Caracas, il passe son adolescence à Bruxelles, puis s'installe à Paris comme bouquiniste, et libraire. Engagé dans les combats de la Résistance, fait prisonnier, il s’évade.La poésie de Robert Ganzo, limpide, superbe, d’une grande pureté formelle, a des allures de viatique tant elle se révèle intense et douce, à la fois luxuriante et cristalline. Elle est tout entière d’évidence, d’envoûtement, sans le moindre hermétisme, vouée à la célébration de la présence humaine, de l’amour et du monde. Le poète Robert Ganzo fut aussi auteur dramatique, archéologue (préhistorien), peintre et marin. Bibliographie 1937-Orénoque 1940-Lespugue 1941-Rivière 1942-Rivière 1947-Langage 1951-Colère 1954-Résurgences Recueils rèunis dans L'Oeuvre poétique éditée chez Gallimard en 1997 « Tes yeux appris aux paysages je les apprends en ce matin immuable à travers les âges et sans doute à jamais atteint. Déjà les mots...
1 poezii, 0 proze
CDCharles d'Orléans
Charles d'Orléans, né à Paris le 24 novembre 1394 et mort à Amboise le 5 janvier 1465, duc d'Orléans, est un prince français, connu surtout pour son œuvre poétique réalisée lors de sa longue captivité anglaise. Il est le fils de Louis Ier, duc d'Orléans, frère du roi de France Charles VI, et de Valentine Visconti fille du duc de Milan. Il est né à l'hôtel de Saint-Paul, à Paris. Présentation Son enfance est marquée par les rivalités qui opposent son père à Jean sans Peur, duc de Bourgogne, rivalités à l'origine de la guerre civile entre Armagnacs et Bourguignons. Son père est tué sur l'ordre du duc de Bourgogne le 23 novembre 1407. En sa qualité d'aîné, il recueille la plus grande part de l'héritage dont le duché d'Orléans, les comtés de Valois et de Blois, et les seigneuries de Coucy et de Chauny. Il épouse en 1406 sa cousine germaine Isabelle de Valois (17 ans), fille de Charles VI, et veuve de Richard II d'Angleterre. Celle-ci meurt à vingt ans en donnant le jour à une fille....
5 poezii, 0 proze
BPBenjamin Péret
Benjamin Péret, né le 4 juillet 1899 à Rezé, décédé le 18 septembre 1959 à Paris, fut un écrivain surréaliste avec une « fourchette coupante à cliché ». Il est connu sous plusieurs pseudonymes : Satyremont, Peralda et Peralta. Sa mère fait engager cet adolescent rebelle comme infirmier au cours de la Der des Ders. Il se révèle être un potache doué d'un humour carabin. En 1920, dadaïste adepte du mauvais goût, il participe au procès contre Barrès, propagandiste de la terre, des morts, de la patrie. Péret joue le rôle du «soldat inconnu», revêtu d'une capote de soldat français mais parlant allemand. En 1922, il rencontre Robert Desnos et les surréalistes avec lesquels il se lance dans l'écriture automatique, dont la syntaxe saugrenue de la phrase bouscule les conventions du langage, et notamment les proverbes. Il la leur restitue par le calembour, la contrepèterie, le renversement de l'ordre usuel des mots dans la phrase. Par exemple: « Je me demande un peu : qui trompe-t-on ici ? Ah !...
2 poezii, 0 proze
JAJacques Audiberti
Jacques Audiberti est un écrivain, poète et dramaturge français, né le 25 mars 1899 à Antibes (Alpes-Maritimes) et mort le 10 juillet 1965 à Paris. Il est auteur d'une œuvre théâtrale importante, mais aussi de romans, d'essais, de poèmes et de critiques cinématographiques. Jacques Audiberti naît le 25 mars 1899 , fils unique de Louis Audiberti maître-maçon à Antibes et de sa femme, Victorine. De 1905 à 1914 : il fait ses études primaires, puis secondaires à Antibes, qu’il est obligé d’interrompre pour raison de santé. Il commence à faire paraître poèmes et chroniques au Réveil d’Antibes. Edmond Rostand, à qui il a envoyé des poèmes, lui adresse ses encouragements ainsi qu’une photo dédicacée qu’Audiberti conservera longtemps. Il découvre avec émerveillement le cinéma. De 1918 à 1924 il est commis-greffier au tribunal de Commerce où son père a été nommé juge. Audiberti monte à Paris. Recommandé par un condisciple, Émile Coudroyer, il entre au Journal qu’il quittera l’année suivante...
2 poezii, 0 proze
nu il stim
1 poezii, 0 proze
LMLorenzo de Medici (zis il Magnifico)
1449-1492 Descendent al familiei de bancheri mecenați Medici, nepot al fondatorului Academiei neoplatonice din Florența, Cosimo, “Părintele Patriei”, fiu al lui Piero dei Medici și al Lucreziei Tornabuoni, Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul, a moștenit mai mult de la bunic decât de la tată iscusința în conducerea treburilor de stat și receptivitatea față de artă și față de tot ce e frumos. De foarte tânăr a făcut studii cu iluștri învățați, împletind învățătura cu instruirea politică și călătoriile în peninsulă. După moartea tatălui său ajunge în fruntea statului florentin, pe care îl va conduce cu abilitate timp de 23 de ani. Acești ani constituie perioada cea mai strălucită din istoria Florenței pe care el a ridicat-o la nivelul de model al civilizației Renașterii și al culturii umaniste. Politician de geniu și diplomat neîntrecut, a fost totodată și un om de o vastă cultură și un mare protector al literaturii și artelor. De prețuirea și sprijinul său s-au bucurat cei mai mari...
2 poezii, 0 proze
kim jong il
1 poezii, 0 proze
BGBenedetto Gareth
1450-1514 S-a născut la Barcelona și a emigrat la curtea aragoneză din Neapole, unde a îndeplinit felurite funcții în secretariatul statului napoletan, sub mai mulți suverani. La Neapole și-a petrecut cea mai mare parte a vieții și tot aici a murit. Și-a intitulat Canțonierul „Endimione”, adunând, sub auspiciile legendei frumosului păstor, poezii de inspirație delicată unde modelul lui Petrarca se întrețese cu citate din Vergiliu și Ovidiu.
2 poezii, 0 proze
IRiulia ralia
'il pleut sur ma vie dans la ville ...'
17 poezii, 0 proze
MLMario Luzi
Mario Luzi è nato il 20 ottobre 1914 a Firenze. Docente di letteratura francese all'Università di Firenze. Il 14 ottobre 2004 è stato nominato senatore a vita dal presidente della Repubblica Italiana (Ciampi). E' morto a Firenze il 28 febbraio 2005. Ha esordito come poeta nel 1935 con la prima raccolta La barca, cui fece seguito Avvento notturno (1940), testo esemplare dell'ermetismo fiorentino. La sua produzione poetica successiva fu foltissima, a scandire le tappe di un itinerario poetico tra i più ricchi e coerenti del XX secolo italiano: Un brindisi (1946), Quaderno gotico (1947), Primizie del deserto (1952), Onore del vero (1957), Il giusto della vita (1960) comprendente tutte le poesie composte fino a quell'anno, Nel magma (1963), Dal fondo delle campagne (1965), Su fondamenti invisibili (1971), Al fuoco della controversia (1978), Per il battesimo dei nostri frammenti (1985), Frasi e incisi di un canto salutare (1990), Viaggio terrestre e celeste di Simone Martini (1994). Tema...
11 poezii, 0 proze
Aventures solitaires
de Maria Gheorghe
Je dédie ce livre à mes parents, qui n’ont jamais vu la mer et qui n’ont connu que l’aventure du sacrifice, en me souvenant de ne pas leur avoir dit, comme il se doit, combien je...
suita 1
de Cristian Carstoiu
\"Cristian ? reveille-toi\", auzi ca prin ceata. La dracu, iar am adormit, gandi mecanic si isi propuse, la fel cum mai facuse pana acum de cateva zeci de ori, sa nu mai adoarma la serviciu. Dar...
Definirea si motivarea comunicarii
de Petre Anghel
Elemente primare și ingrediente Toate definițiile comunicării – și sunt câteva sute (poate chiar mii) - au totuși un element comun: precizează importanța ei în activitatea umană. Această subliniere...
Charles Baudelaire
de Emile Nelligan
Maître, il est beau ton Vers ; ciseleur sans pareil Tu nous charmes toujours par ta grâce nouvelle, Parnassien enchanteur du pays du soleil, Notre langue frémit sous ta lyre si belle. Les Classiques...
Geometriile
de Adela Setti
Motto: De fapt, pătratul lumii e cerc. Și în centru stă fiecare din noi, rumegându-și reperele, sau ignorându-le. (din înțelepciunile momentane ale lui Micha³) Pătratul La sud era soarele. Chiar dacă...
femeie poartă a zeilor. reconstruirea ermetică
de Plopeanu Petrache
nu te poți scălda de două ori în undele aceleași ape după ce au fost rostite aceste cuvinte și le-a auzit pentru întâia dată și-a înțărcat vârful limbii cu stânjeneala tăcerii și-a aruncat vinul cu...
Autopsia
de Florin Hălălău
Brăhășești se află la doar cîțiva kilometri de Tecuci, așa că vestea care îl anunța că trebuia să meargă acolo pentru constatarea unei morți violente, nu-l luă prin surpindere. Ca anatomopatolog,...
Povestea Phoenixului
de Catalin Rosioru
“POVESTEA PHOENIXULUI – Cenușa unui vis” Liniștită și tămăduitoare este noaptea unei povesti onirice si răvășită este ziua ce-i urmează. Hrănite din amintirile visului imaginatia si gandul o iau pe...
Ulița lupilor - I -
de Emil Iliescu
Seara se prăbușise sub crupa nemiloasă a rafalelor ploii ca un călăreț ce nu-și mai putea ține armăsarul în frâu. Pe ulițele comitatului Bristol nu se zărea picior de om. Semn că în casele zăvorâte...
Oglinzi paralele
de Aurel A. Conțu
Locuise câteva luni la Nice, pe riviera franceză. Pierre era dadaist sau, cel puțin, așa se credea, un tip simpatic, luat în ansamblu, dar cam „ sărit”, la o privire mai atentă. Își tatuase pe piept...