George Petrone

George Petrone (n. 14 aprilie 1936, Pașcani) este un epigramist român. Se alătură Clubului Epigramiștilor "Cincinat Pavelescu" din București în 1974, an în care debutează într-o emisiune de divertisment a Televiziunii Române. Un an mai târziu, devine membru fondator al Cenaclului epigramiștilor de la ziarul "Flacăra Iașului", redenumit, după evenimentele din decembrie 1989, Academia Liberă "Păstorel" din Iași (ALPI). A coordonat, ca președinte, acest cenaclu mai bine de 30 de ani. În tot acest timp a colaborat la rubricile de umor ale multor ziare și reviste, la posturi de radio și televiziune locale și centrale, realizând, vreme îndelungată, chiar și o emisiune de profil la Radio Iași. Prezent în majoritatea antologiilor și culegerilor cu profil umoristic apărute în ultimii 35 de ani; a fost răsplătit cu peste 120 de premii, trofee și distincții, la concursurile de gen la care a luat parte. Cărți publicate: M'en fiche, duo caniche, în colaborare cu Aurel Brumă (Vaslui, Ed. Thalia,...

31 poezii, 0 proze

Vasile til Blidaru

Născut la 1 ianuarie 1949 în comuna Beceni, județul Buzău, topograful epigramist Vasile Blidaru și-a luat toate măsurile, după ce a fost publicat în ziarullocal "Viața Buzăului", ca să se facă de... râs. A intrat în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.), s-a dedat la acte de umor în revistele Scaiul, Papagalul, Post-scriptum și multe altele, după care, în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelieruluide epigrame "Amprenta" Buzău. Deținător a numeroase premii la concursuri locale și naționale de epigrame, culminând cu Marele Premiu Ștefan Tropcea Brăila, ediția 2013, Vasile Blidaru și-a ținut o mai veche promisiune: aceea de a realiza lucruri frumoase și, evident, greu (sau imposibil) de realizat.

0 poezii, 0 proze

Epigramisti romani

6 poezii, 0 proze

Nicolae Crevedia

Nicolae Crevedia este pseudonimul lui Nicolae Cârstea. S-a născut la 24 noiembrie 1902 la Crevedia Mare, fostul județ Vlașca (actualmente județul Giurgiu), de unde și-a luat și pseudonimul de Crevedia și a decedat la 5 noiembrie 1978, la București. A fost un prozator și poet român, care a valorificat limbajul dialectal. S-a remarcat de-asemenea ca epigramist de valoare. În poezie e de substanță oarecum argheziană-eseniană, în timp ce proza e influențată de stilul lui Minulescu. A fost tatăl secret al lui Eugen Barbu. Opera: Epigrame, București, 1930; • Bacalaureatul lui Puiu, București, 1933; • Bulgări și stele, București, 1933; • Dragoste cu termen redus, București, 1934; • Buruieni de dragoste, București, 1936; • Maria, București, 1938; • Dă-mi înapoi grădinile, București, 1939; • Versuri, București, 1968; • Vinul sălbatic, București, 1977. Antologii • Antologia epigramei românești, introducerea editorului, București, 1933 (în colaborare cu A.C. Calotescu-Neicu); • Epigramiști...

10 poezii, 0 proze

Vasile Til Blidaru

Topograful epigramist Vasile Til Blidaru, născut la 1 ianuarie 1949, a îmbrățișat din fragedă tinerețe catrenul epigramatic, debutând în ziarul local Viața Buzăului. Ca membru al U.E.R. s-a dedat la acte de umor în "Lumea Epigramei" (volum antologic publicat de U.E.R.) și în diverse reviste: Spinul, Papagalul, Post-scriptum, etc. iar în anul 1997, în urma unei lovituri de stat... pe gânduri, a devenit președintele Atelierului "Amprenta", cel dintâi cenaclu al epigramiștilor buzoieni. A rămas și va rămâne, până ce "moartea îi va despărți", fidel Zânei Ironiilor, promisiunea fiind pecetluită de următorul catren: Timpul epigramei Când sunt cuprins de nostalgie Și văd în jur atâtea drame Încep să scriu o poezie Și-mi ies mai multe epigrame.

2 poezii, 0 proze

George Voevidca

Poetul și epigramistul George Voevidca s-a născut în anul 1893 pe 9 aprilie în comuna Sinăuții de Jos (jud. Rădăuți), ca fiu al folcloristului muzical Alexandru Voevidca. A studiat la Siret, apoi a urmat liceul la Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1912, iar studiile superioare, litere și filosofie, la Universitatea din Cernăuți. A început să publice poezii în februarie 1913 în „Universul literar”, la care colaborează regulat până la izbucnirea războiului. Tot atunci a publicat epigrame în „Flacăra” semnate Lucifer. Poezii lirice a publicat în câteva reviste din Ardeal, în „Viața nouă”, mutată acum la Suceava, la ziarul clerical „Lumina” (din Caransebeș), la ziarul muncitoresc „Progresul” (din Oravița) și în „Calendarul poporului” pe anii 1916, 1917 și 1918 (de la Suceava). În anul 1919 este remarcat de Nicolae Iorga, care sublinia „… publică versuri de o mare frumusețe – originale și traduceri – scriitorul bucovinean George Voevidca, o speranță a literaturii noastre”. La Roman,...

2 poezii, 0 proze