Friedrich von Schiller

*10.11.1759 in Marbach, +09.05.1805 in Weimar Friedrich Schiller studierte auf der Hohen Karlsschule in Stuttgart Recht und Medizin. Die drakonische Erziehung an dieser Schule hat seinen legendären Freiheitsdrang wesentlich geprägt. Das erste Drama Schillers, „Die Räuber“ (1781), ist die künstlerische Ernte seiner jugendlichen Abrechnung mit der herzoglichen Willkür. Weitere dramatische Werke im Geist der Sturm-und-Drang-Bewegung flossen aus Schillers Feder in den Jahren 1783 – 1784: „Die Verschwörung des Fiesco zu Genua“ und „Kabale und Liebe“. Seine Dramen „Don Carlos“, „Wallenstein“, „Maria Stuart“, „Die Jungfrau von Orleans“, „Die Braut von Messina“ und „Wilhelm Tell“ trugen wesentlich zum Erfolg der deutschen Klassik bei. Von Schillers lyrischen Werken sind besonders die Balladen (zumindest die Titel) für viele Menschen heute noch ein Begriff: „Der Taucher“, „Der Ring des Polykrates“, „Die Kraniche des Ibykus“, „Die Bürgschaft“. Auch als Historiker hat Schiller sich versucht....

18 poezii, 0 proze

Yvan Goll

Yvan Goll este pseudonimul literar al lui Isaac Lang, născut la Saint-Die-des-Vosges(Franța), la 29 martie 1891, într-o familie de evrei, și mort la Neuilly-sur-Seine la 27 februarie 1950. Tatăl său, comercian de textile, moare când fiul avea doar șase ani. Copilul Isaac părăsește regiunea Vosgilor și se stabilește, împreună cu mama sa, la Metz, oraș german în acea epocă. Dobândește cetățenia germană și urmază cursuri de drept la universitățile din Starsbourg, Fribourg-en-Brisau și Munchen. În 1913, la Berlin, se alătură mișcării expresioniste. Între 1914 și 1919 locuiește în Elveția, unde o întâlnește pe ziarista și scriitoarea germană Claire Studer, care îi va deveni soție. La Zurich îi frecventează pe Arp, Tzara și Picabia. Instalat în 1919 la Paris, cuplul stabilește legături strânse cu artiști ca Malraux, Leger, Chagal, Delaunay. În 1924, Goll înființează revista "Surrealisme" și intră în conflict cu Breton și cu ceilalți prieteni. În intervalul 1939-1947, pentru a scăpa de...

5 poezii, 0 proze

Mira Simian

Mira Simian s-a nascut pe 16 mai 1920, la Ramnicul Valcea. Este sotia poetului Stefan Baciu. A colaborat cu proza si poezie in presa din exil: “Revista Scriitorilor Romani” din Munchen , “Micron”, redactor Stefan Munteanu, “Drum” redactor John Halmaghi, “Cuvantul Romanesc” din Hamilton, editor George Balasu Din eseuri amintim: "L´expression du sentiment de la mort dans l´oeuvre de Ionesco", thèse, Université de Strasbourg, 1969 / "La naissance des obsessions fondamentales d´Eugène Ionesco" / "Ionesco et le paradis perdu" / "Evolutia sentimentului mortii în opera lui Eugen Ionescu" A publicat plachetele de versuri “Farmece” (Fundatia Regala Universitara Carol I, Paris, 1966 si in Colectia “Mele”, Honolulu, 1979), “Cantec de frunza” (1976) si volumul de proza poetica, “Fata lui Temelie” (Editura Urmuz, 1974). Obisnuia adesea sa picteze. A decedat in ziua de 2 iulie 1978, in spitalul “Beverly Manor” din Honolulu, Hawaii. Serviciul funeral a avut loc luni 3 iulie la biserica...

1 poezii, 0 proze

Eduard Mörike

Eduard Mörike *08.09.1804, Ludwigsburg, + 04.06.1875, Stuttgart Wenn heute Kulturjournalisten über Eduard Mörike schreiben, liest man Attribute wie Melancholiker, Hypochonder, vom Hang zu Grenzerfahrungen, dem Jenseitigen und der Parapsychologie, von einem gemütlich-verschrobenen Autor der schwäbischen Provinz, einem naiven Idylliker und vieles mehr. Fakt ist, dass Gedichte von dem am 8. September 1804 in Ludwigsburg geborenen Eduard Mörike in fast jeder seriösen Lyrikanthologie der deutschen Klassik zu finden sind. Als ein Mensch, der das ihm aufgeschwätzte Priestertum als Zwangsjacke empfand und sich von diesem Fehlstart ins berufliche Leben nie mehr erholen sollte, ließ er den angestauten Weltschmerz (Liebeskummer inbegriffen) in Verse fließen, die Alfred Biese 1927 in seiner „Deutschen Literaturgeschichte“ trotz des ihnen zugrunde liegenden trüben Lebenswandels als „unsterbliche Lieder“ von „ruhiger, heiterer Schönheit“ preist. Eduard Mörike wurde 71 Jahre alt. Sein Todestag viel...

1 poezii, 0 proze

Hugo Ball

Hugo Ball (n. 22 februarie 1886, Pirmasens, Germania, d. 14 septembrie 1927, San Abbondio, Suedia) a fost un scriitor care a participat la fondarea curentului dadaist din Zürich, reprezentat de Cabaretul Voltaire. S-a alăturat lui Max Reinhardt la Școala acestuia de Arte în 1910, fiind angajat ca regizor. Frecventează Café des Westens\", cafenea ce devine locul său de întâlnire cu tinerii poeții ca : Johannes R. Becher, Georg Heym, Richard Huelsenbeck, Klabund, și alții. Regizor la teatrul din Munchen în 1913 și colaborator la ziarul « Revoluția »( publicat de către F.S. Bachmair în 1913 ) împreună cu Seewald, J.R. Becher, Erich Mühsam. La puțin timp după izbucnirea războiului el și cu soția sa, Emmy Hennings, emigrează în Suedia. Amândoi s-au angajat imediat – Hugo ca pianist iar Emmy, a devenit cântăreață. În februarie 1916 el a fondat Cabaretul Voltaire în Zürich. I-a întâlnit pe Jean Arp, Janco, Tristan Tzara, și mai târziu pe Huelsenbeck și Serner. Intențiile sale față de...

3 poezii, 0 proze

Louise Gareau-Des Bois

0 poezii, 0 proze

Louise Gareau-Des Bois

S-a născut la Montreal - 1934 Și-a luat licența în filosofie și limba spaniolă la Universitatea din Montreal, tot acolo urmând și un curs de creație literară. Ca într-un fel de cânt liturgic, Louise Gareau-Des Bois, perfect stăpână pe nuanțele limbii, dă expresie în poemele sale celor mai profunde sentimente umane. Volume: “Cuvinte de apă și sânge” (Paris, 1970) “Spărturi” (Quebec, 1976)

1 poezii, 0 proze