"Clișeu32: un el... deștept" – 2325 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
AIAnisoara Iordache
In poeziile mele "CUVANTUL" are nu numai puterea magica de a dezveli realitatea de hainele trecatoare ale aparentei, dandu-i stralucirea intrinseca, dar si de a realiza dinamica acesteia printr-o succesiune de imagini cliseu. Pe drept cuvant am realizat o POEZIE VIZUALA. * Volum colectiv de poezie 2010 "Petale lirice", Editura InfoRapArt 2010 antologiile revistei SINGUR-POEZIE; editura GRINTA 2011 Visul-poezii-;Editura Emma 2012,2013 CONFLUENTE POETICE;EDITURA PIM 2010 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL "LUCIAN BLAGA", EDITIA a-XXX-a:MARELE PREMIU 2011-Concurs(al-XV-lea)International de Haiku Mainichi: PREMIUL INTAI --------------------------------------------------- anisoaraiordache1956@yahoo.com
762 poezii, 0 proze
VBVictor Bilciurescu
Autorul a fost militar de carieră; începând din 1913, a fondat împreună cu Al. Macedonski „Revista Nouă“, devenind colaborator la „Literatorul“. A fost ales deputat înainte de primul război mondial, apoi a fost numit prefect. Victor Bilciurescu a scris mai bine de trei decenii la „Universul“. Descriind Bucureștiul de la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, autorul a scos pregnant în evidență constanta dublare a mizeriei cu farmecul, a sărăciei crunte cu hedonismul pitoresc. Victor Bilciurescu sprijină în 1887 „Literatorul”, mai apoi înființează, împreună cu Alexandru Macedonski, „Revista Nouă”. Macedonski îi închină o poezie („Lui Victor Bilciurescu”). Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să-i fie cunoscut prin ceva cititorului de acum al cărții. Victor Bilciurescu nu a fost istoric și nici scriitor de profesie, deși a publicat, pînă pe la mijlocul anilor...
1 poezii, 0 proze
Clișeu32: un el... deștept
de Ottilia Ardeleanu
Nu este un tren, deși este compartimentat și are un fel de perdele. Mai degrabă aripi de fluture îndrăgostit de pistilul unei flori. De o culoare care se reproduce în catifeaua de zbor. De bate vreun...
a la alina...
de Alina Maria Ivan
azi am un chef nebun să scriu ceva despre viața mea nimic nou absolut patetic îhââ numai că azi scriu un poem din titluri de cărți îți dai seama? tipa asta care stă în canapea acum scrie un text din...
Vedesicredele. Partea a treia
de Darie Ducan
Marele ecran 41 Când plouă cei mai deștepți au glugă, cei mai proști au plase în cap. Ploaia e un lanț de bicicletă un rozariu. O cutumă. A ieși în piață la proteste e un nou alfabet, e o orezărie...
interviu cu Radu Pavel Gheo
de Cosmin Dragomir
Radu Pavel Gheo: “ Cred că și homo erectus a gîjîit la vremea lui niște poeme” Cosmin Dragomir: „Românii e deștepți”. Românul s-a născut poet, cu varianta, plauzibilă, a lui Mircea Dinescu – românul...
Radu Pavel Gheo: clișee și obsesii bimilenare – „Românii e deștepți” (*)
de Ghinea Nouras Cristian
Inclusă în colecția „Ego publicistică” a prestigioasei edituri „Polirom”, cartea lui Radu Pavel Gheo, „Românii e deștepți” vorbește despre două milenii de clișee, obsesii și angoase în spațiul...
Clișeu 59: Musca
de Ottilia Ardeleanu
Vine întotdeauna devreme la serviciu. Ca orice muscă. Zburătăcind. Fâlfâind din gene, crezându-se deasupra tuturor lucrurilor, privind de sus, panoramic, și făcând uneori piruete doar pentru a...
Partea 4: Barul
de Vitalie Vovc
(Partea în care eroul nostru, Florin Candidu, așteaptă vizita avocatului, iar prietenii săi află, în sfîrșit, că el este arestat.) - Bonjour, mon cher ! - Noroc - noroc. Nu te-ai săturat s-o faci pe...
Drumul
de Cristian Oravitan
Cand eram mic visam sa plec; departe; sa fiu independent, sa nu mai am, zi si noapte, ochiul vigilent al parintilor in preajma. Sa nu le mai aud sfaturile, sa nu le mai suport reprosurile, sa nu mai...
Clișeu37: camera de ivoriu
de Ottilia Ardeleanu
Îl privea prin fereastra fluorescentă. Îi era atât de drag. Cel mai rău era că nu putea mărturisi nimănui. Și asta îi dădea o stare de neliniște vulcanică. De aceea, poate, ochii îi păreau două...
Clișeu12: despre ceva despre care nu aș fi spus, însă mi-e dor
de Ottilia Ardeleanu
Eu am un frate. De fapt, nu-l mai am. M-a părăsit de ceva vreme. A găsit de cuviință să renunțe la relația noastră înainte de a se fi conturat. A plecat în lumea lui, departe de sentimentele mele...
Clișeu35: pământul
de Ottilia Ardeleanu
Pământul are și el raze. Oamenii. Unii stau cu picioarele în sus. Dar nu cad pentru că îi atrage ceva la pământul acesta. Nici ei nu prea știu ce. Doar că dimineața le e cam greu să se ridice și să...
Clișeu42: o clipă cât o viață
de Ottilia Ardeleanu
O bucată de curcubeu. Asta ajunsese. Înfășurat în tricolor. Pe care doar spiritul înălțat îl mai vedea cum flutură. Mândru. Cu un colț ca o mână la chipiu. Privirile toate dau onorul. Pentru ultima...
Clișeu36: de ce iubim bărbații
de Ottilia Ardeleanu
Fiindcă își văd de treaba lor. Se așază în fotoliu ca-ntr-o vizuină și, în dosul unui ziar imens, rumegă problemele. Mai noi, mai vechi. Nu le place să fie deranjați. Poate doar cu o cafea. Un sărut....
Clișeu39: conștiință
de Ottilia Ardeleanu
De prea multă conștiință s-a dus! De prea mult suflet. Nimic nu-i mai aparținea. Era al tuturor, mai puțin al lui însuși. Niciodată nu a întârziat la serviciu. Vara pleca devreme de-acasă. Vedea...
Clișeu52: gong!
de Ottilia Ardeleanu
Nimic nu este mai surprinzător decât metamorfozarea timpului. Mă intrigă felul cum se alungește, se turtește, se răsfiră, se încâlcește... Cum se dilată a veșnicie, ori se contorsionează și se...
Clișeu38: coduri galbene
de Ottilia Ardeleanu
Niciodată nu zburase. Niciodată cu aripi de fier. Niciodată nu fugise de viață. Dar acuma… Privea cum se duce casa la vale. Cum se duce satul. Doar acoperișurile mai pluteau. Câte-o lighioană mai...
nu, nu știi...
de Valeriu D.G. Barbu
fuga de clișee e un clișeu trăiești alveolar ai intenții vâscoase, ai pretenții o roată mare e prea mare s-o vezi dar urma de anvelopă rămâne pe spinarea ta – timpul din mișcările Pământului pixul...