Ivan Andreevici Krîlov

Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21 noiembrie 1844, Sankt Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu proverbe și zicatori. Cartea înțelepciunii poporului” - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naționale ruse. Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific național, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea, pășea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendințele realiste din ce în ce mai puternice și dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepții curentului sentimentalist și ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în fața noii orientări, aceea a realismului consecvent și integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendințe...

2 poezii, 0 proze

Matei Calinescu

Matei Calinescu (n. 1934) este profesor de literatura comparata la Indiana University din Bloomington, Indiana, Statele Unite ale Americii. A parasit Romania in 1973, lasind in urma citeva carti de critica literara (Titanul si geniul in poezia lui Eminescu, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1964; Aspecte literare, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1965; Eseuri critice, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1967; Eseuri despre literatura moderna, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970; Clasicismul european, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971; Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangarda, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972; Fragmentarium, Cluj, Editura Dacia, 1973), poezie (Semn, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1968; Versuri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970; Umbre de apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972) si un scurt roman (Viata si opiniile lui Zacharias Lichter, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1969), pentru care a primit Premiul pentru proza al...

11 poezii, 0 proze

Paul Heyse

Paul Johann Ludwig von Heyse (n. 15 martie 1830 la Berlin - d. 2 aprilie 1914, München) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910 și-a asigurat un loc bine definit datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei. Motivația juriului Nobel: "ca omagiu pentru desăvârșita sa artă, pătrunsă de concepția idealistă, realizată pe parcursul unei lungi și importante, activități ca poet liric, scriitor dramatic, romancier și autor al unor nuvele de renume mondial". Heyse, născut în anul 1830 la Berlin, ca fiu al unui profesor universitar, Karl Wilhelm Ludwig Heyse și al lui Julie Salomon, evreică din familia lui Felix Mendelssohn, se formează într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848),unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale,...

0 poezii, 0 proze

Vincenzo Cardarelli

Vincenzo Cardarelli (pe numele adevărat Nazareno Cardarelli) (n. 1 mai 1887 - d. 18 iunie 1959) a fost un poet și jurnalist italian. Lirica sa are un caracter autobiografic. A evocat peisajul italian în diferite anotimpuri, prin versuri de o muzicalitate deosebită. Pentru activitatea sa, a primit Ordinul Italian de Merit ("Ordine al merito della Repubblica Italiana"). Opera1916: Prologuri ("Prologhi"); 1925: Istorii și amintiri ("Favole e memorie"); 1929: Soarele la zenit ("Il sole a picco"); 1934: Zile pline ("Giorni in piena"); 1935: Pământ natal ("Terra genitrice"); 1936: Poezii ("Poesie"); 1939: Cerul desupra orașelor ("Il cielo sulle città"); 1946: Poezii noi ("Poesie nuove") 1948: Vila Tarantola ("Vila Tarantola"), pentru care a primit Premiul Strega 1962: Opere complete ("Opere complete"). Cardarelli a fost unul din întemeietorii revistei și grupării literare La Ronda, prin care a pledat pentru întoarcerea la clasicism și a impus ca model lirica lui Leopardi.

3 poezii, 0 proze

Anatole France

Anatole France, pseudonym for Jacques Anatole Thibault (1844-1924), was the son of a Paris book dealer. He received a thorough classical education at the Collège Stanislas, a boys\' school in Paris, and for a while he studied at the École des Chartes. For about twenty years he held diverse positions, but he always had enough time for his own writings, especially during his period as assistant librarian at the Senate from 1876 to 1890. His literary output is vast, and though he is chiefly known as a novelist and storyteller, there is hardly a literary genre that he did not touch upon at one time or another. France is a writer in the mainstream of French classicism. His style, modelled on Voltaire and Fénélon, as well as his urbane scepticism and enlightened hedonism, continue the tradition of the French eighteenth century. This outlook on life, which appears in all his works, is explicitly expressed in collection of aphorisms, Le Jardin d\'Épicure (1895) [The Garden of...

6 poezii, 0 proze

Lupercio Leonardo de Argensola

Lupercio Leonardo de Argensola (Barbastro (Huesca), 14 de diciembre de 1559 - Nápoles, 1613) fue un poeta, historiador y dramaturgo español. Destaca por su obra poética, de corte clasicista, y por ser uno de los iniciadores del teatro clásico español, adscribiéndose a la escuela renacentista de fines del siglo XVI, con sus dos tragedias conservadas Isabela y Alejandra, escritas en su juventud. Su poesía fue reunida y publicada por su hijo Gabriel junto con las de su hermano, el también poeta, Bartolomé, con el título de Rimas. Cronista del Reino de Aragón, publicó obras sobre las Alteraciones de Zaragoza y continuó la labor de los Anales de la Corona de Aragón, con adiciones a dicha obra, escrita por Jerónimo Zurita. Cursó estudios de Filosofía y de Jurisprudencia en Huesca y de Retórica e Historia en Zaragoza con Andrés Scoto y, finalizados éstos, se trasladó a Madrid, donde concurrió a academias poéticas y adoptó el seudónimo de «Bárbaro», jugando con el nombre de Mariana...

1 poezii, 0 proze

CLASICI AI EPIGRAMEI ROMANESTI

0 poezii, 0 proze

Pietro Metastasio

Pietro Metastasio (1698-1782) (...) Metastasio nu este un mare poet, dar atât melodramele sale, cât și puținele Canțonete pe care le-a scris (...) poartă amprenta unei anumite sobrietăți expresive, derivată dintr-o severă disciplină clasiciă și dintr-o educație stilistică extrem de rafinată, care conferă limbajului său poetic limpezime, simplitate și grație, cu alte cuvinte atributele majore ale artei sale. (...) (extras din Antologia poeziei italiene de Eta Boeriu, Ed. Albatros, Buc., 1980, p. 268)

1 poezii, 0 proze

George Călinescu

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică. A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor...

18 poezii, 0 proze

Oscar Wilde

Oscar Fingal O'Flaherty Wills Wilde (n. 16 octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză. Oscar Wilde a fost fiul unui medic irlandez. Tatăl sau, sir William Wilde, doctor specialist în boli de ochi și urechi, anticar și scriitor, mai avea trei copii dintr-o primă relație. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă. În timpul școlii, Oscar a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la desen, caștigând numeroase premii și burse de studiu. După studii strălucite la Trinity College din Dublin, audiază prelegerile de estetică ale lui John Ruskin la Universitatea din Oxford, unde se distinge și prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă și stilul dandy de viață. După absolvire, în 1878, se mută la Londra. În același an, 1878, primește premiul "Newdigate" pentru poezie și inițiază mișcarea "Artă pentru Artă", prin...

39 poezii, 0 proze