"Articulare" – 1896 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
RDRobert Duncan
Robert Duncan (January 7, 1919 – February 3, 1988) was an American poet and a student of H.D. and the Western esoteric tradition who spent most of his career in and around San Francisco. Though associated with any number of literary traditions and schools, Duncan is often identified with the New American Poetry and Black Mountain poets. Duncan's mature work emerged in the 1950s from within the literary context of Beat culture and today he is also identified as a key figure in the San Francisco Renaissance. During the 1960s, Duncan achieved considerable artistic and critical success with three books; The Opening of the Field (1960), Roots and Branches (1964), and Bending the Bow (1968). These are generally considered to be his most significant works. His poetry is modernist in its preference for the impersonal, mythic, and hieratic, but Romantic in its privileging of the organic, the irrational and primordial, the not-yet-articulate blindly making its way into language like salmon...
1 poezii, 0 proze
Tristan Corbière
Édouard-Joachim Corbière (pseudonim: Tristan Corbière, n. 18 iulie 1845 - d. 1 martie 1875) a fost un poet francez. Prin căutările sale formale, (a folosit printre primii dicteul automat, sau mai bine spus o formă ce anticipează dicteul automat) este considerat precursor al liricii moderne. * Édouard-Joachim Corbière, dit Tristan Corbière, né le 18 juillet 1845 au manoir de Coat-Congar à Morlaix (Finistère) et mort le 1er mars 1875 à Morlaix, est un poète français. Il est né de l'union d'Édouard Corbière et d'Angélique Aspasie Puyo que 33 ans séparent : à sa naissance, son père est âgé de 52 ans, et sa mère de 19. Après une enfance passée sans histoire dans le manoir du Launay, Tristan est envoyé à l'âge de 14 ans en pension au lycée impérial de Saint-Brieuc. C'est à cette époque qu'il commence à souffrir du rhumatisme articulaire qui lui gâchera l'existence et qui aura raison de lui. Son état de santé...
9 poezii, 0 proze
Bo Yang
În anii șaizeci din secolul al XX-lea a început să se folosească de pseudonimul Bo Yang. Se ocupă de formele literare deosebite. Scrie eseuri care abordează segmente particulare ale literaturii chineze, precum și pagini întunecate ale societăți chineze și establishment-ului politic. El critică aceste lucruri și le dezvăluie mecanismele. Prin aceasta a determinat o serie de reacții dure din partea societății. Pe 7 martie 1968, dat fiind faptul că a avut o influență directă asupra deteriorări relațiilor dintre popor și guvern, în Taiwan a fost condamnat la moarte. După un oarecare timp, a fost grațiat și pedeapsa i-a fost comutată la doisprezece ani de închisoare silnică. A fost exclus din partidul Guomindang, iar pedeapsa și-a ispășit-o pe o insulă-închisoare din Pacific. A fost eliberat în 1977. A stat la închisoare nouă ani și douăzeci și șase de zile. În 1984, a ținut prelegeri pe întinsul Statelor Unite despre tema „chinezii cei împuțiți“, redată apoi într-o carte. Aceasta a avut...
1 poezii, 0 proze
ASAntoine de Saint-Exupery
Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (n. 29 iunie 1900, Lyon - d. 31 iulie 1944, deasupra Mării Mediterane) a fost romancier, eseist și reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "Le Petit Prince" ("Micul Prinț", 1943), una din cele mai răspândite cărți din lume, tradusă în circa 110 limbi. Antoine de Saint-Exupéry s-a născut la 29 iunie 1900 în Lyon. În 1910 intră în colegiul din Mans și își continuă studiile la Fribourg (Elveția) . În 1921 intră în aviația franceză și, în 1926, devine pilot de linie al unei companii particulare. La începutul celui de al doilea război mondial se înrolează în aviația militară franceză și, după armistițiul din 1940, părăsește Franța și se stabilește la New York. În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de nord, Saint-Exupéry părăsește America și își reia activitatea de pilot de război. După o perioadă de instructaj în Statele...
12 poezii, 0 proze
ISIoana scrie
OM, oameni, s.m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ♢ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ♢ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin...
38 poezii, 0 proze
HMHerta Müller
Herta Müller (n. 17 august 1953, Nițchidorf, Regiunea Timișoara) este o scriitoare germană născută în România. Tatăl ei a fost un șvab expropriat de autoritățile comuniste. Herta Müller a studiat germanistica la Timișoara. Prietenia cu membrii "Grupului de Acțiune Banat" Aktionsgruppe Banat, format din studenți și scriitori de etnie germană, cetățeni români, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, a adus-o în atenția Securității. [1] Ca urmare a refuzului ei de a colabora cu Securitatea, Herta Müller a fost concediată și expediată pentru reeducare într-un "mediu muncitoresc sănătos" la întreprinderea "Tehnometal". Herta Müller a lucrat apoi ca traducătoare. Ulterior, și-a câștigat traiul lucrând la cîteva grădinițe și acordând ore particulare de germană. Biografia sa este prezentată în volumul "Regele se înclină și ucide". Volumul de debut, "Niederungen" - "Ținuturile joase", a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura, care i-a limitat...
8 poezii, 0 proze
CSCharles Louis de Secondad
Charles-Louis de Secondat, baron de La Brède et de Montesquieu (English pronunciation: /ˈmɒntɨskjuː/; 18 January 1689, La Brède, Gironde – 10 February 1755), was a French social commentator and political thinker who lived during the Era of the Enlightenment. He is famous for his articulation of the theory of separation of powers, taken for granted in modern discussions of government and implemented in many constitutions throughout the world. He was largely responsible for the popularization of the terms feudalism and Byzantine Empire. After having studied at the Catholic College of Juilly, Charles-Louis de Secondat married. His wife, Jeanne de Lartigue, a Protestant, brought him a substantial dowry when he was 26. The next year, he inherited a fortune upon the death of his uncle, as well as the title Baron de Montesquieu and Président à Mortier in the Parliament of Bordeaux. By that time, England had declared itself a constitutional monarchy in the...
2 poezii, 0 proze
GPGheorghe Hagi Toma Peșacov
Gheorghe Hagi - Toma Peșacov-Pedestrășescu (Gheorghe [Gheorghian] Peșacov; 15 aprilie 1785, Vidin, Bulgaria - 1 noiembrie 1854, București) este un poet. Tatăl său se trăgea dintr-o familie (Peșica) de aromâni din Vlaho-Clisura, care se stabiliseră la sfârșitul secolului al XVI-lea în Craiova și se îndeletniceau cu comerțul. Peșacov a învățat la Brașov și Craiova. Răpit de cârjaliii lui Osman Pazvantoglu, tânărul este reținut la Vidin în cancelaria acestuia și obligat să traducă documente slavone luate de la boierii români. După 1818, la Vidin, controlează comerțul de tranzit și este secretarul lui Rusten Pașa. Se stabilește apoi la Craiova, unde se numără printre intelectualii orașului. La 1821 dădea lecții particulare și era profesor la Școala Normală din Târgu Jiu. E numit, din 1843, tălmaci în Comisia Documentală de pe lângă Arhivele Statului din București. Aici traduce, în 1849, documentele slavo-bulgare rămase de la Neagoe Basarab. Era prieten cu Văcăreștii, îi cunoștea pe Anton...
1 poezii, 0 proze
VBValeriu Bârgău
Valeriu Bârgău n. 7 martie 1950, d. 3 ianuarie 2006 Poet, prozator, publicist și editor. Membru al U.S.R. din România din 1980. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, 1991. A fost ales președintele Asociației Scriitorilor din județul Hunedoara, 2004. Volume publicate: „Floarea soarelui”, Ed. Cartea Românească, 1978; „Alfabetul straniu în care vă vorbesc”, Ed. Cartea Românească, 1980; „Tulburarea naturii”, Ed. Facla, 1982; „Plantele din fereastră”, Ed. Albatros, 1984; „Noima de aur”, Ed. Cartea Românească, 1986; „Sfârșitul lumii”, Ed. Călăuza, 1992; „Apocalipsa după Valeriu”, Ed. Helicon, 1996; „Alfabetul straniu”, Ed. Cartea Românească, 2005, antologie. Romanele: „Semne particulare”, Ed. Facla, 1998; „Utopia profesorului Dunca”, (împreună cu N. Chirica) la Ed. Eminescu, 1986. Recenzii: „Generația ’80: Precursori & urmași”, Ed. Călăuza, 1999. Cărți de reportaje: „Jurnal de uzină”, Ed. Cartea Românească, 1981; „Steaua de pământ”, Ed. Eminescu, 1985; „Directorul de...
1 poezii, 0 proze
ACAlfonso Costafreda
Alfonso Costafreda (n. en Tárrega, provincia de Lérida en 1926 y fallecido en Ginebra, Suiza, en 1974) fue un poeta y traductor español. Costafreda arribó a Madrid a fines de la década de 1940, para estudiar Derecho. Es en esta época que comienza a escribir. En Madrid, entabló amistad con varios poetas de la llamada generación del 50, como Blas de Otero y Vicente Aleixandre. En 1948 se desplazó a Barcelona, donde trató con autores como Gil de Biedma, Carlos Barral y Josep Maria Castellet. En 1943 se publica su primer poema, Selva de vida, en la revista Espadaña. Debido a su labor como funcionario y traductor de las Naciones Unidas tuvo que alejarse de España, lo que le confirió a su obra características particulares dentro de este grupo de poetas. Se suicidó en Suiza en 1974, donde desde 1955 se encontraba trabajando para la OMS. La obra de Costafreda se nota influenciada por poetas de la generación del 27, y algunos más antiguos a esta generación, como ser Antonio...
2 poezii, 0 proze
Articulare
de Nincu Mircea
Eu sunt ceea ce nimeni nu crede că știe. Un dinainte al unui alt dinainte De care nimeni nu își mai amintește. Partea ce în mine ca mine nu poate să fie. Acel eu în care îmi imaginez că am să fiu Din...
Creștinului care a impus articularea cuvântului card pe cardul de sănătate
de Gârda Petru Ioan
Cred că-n fond dreptate are, Chiar de e bigot, săracu': Tot mereu la “consultare” Am văzut și eu... pe dracu'!
Incognito
de Daniela Luminita Teleoaca
La toți ne era frică. Nu știam exact de ce. De cine?! Aceeași întrebare care ne frământase străbunele străbunii se ivea și pe buzele noastre, amuțite înainte de articulare. Ne luam cu una, cu alta. O...
ZAIBĂRUL
de George Budoi
ZAIBĂRUL E un vin de viaţă lungă, Care boala o alungă; De-ai artroze-articulare, El te pune pe picioare. Uiţi de chinuri şi de boală, Uiţi de griji, de oboseală, De necazuri, de tristeţe, Uiţi de...
Imagini compuse
de ovidiu cristian dinica
mama între perne roșii zâmbește cu umerii cuprinși de lumina tabloului nu mă născusem încă peste două toamne începeam să alerg pe culoarul lung urmărit de surâsul de icoană al dimineții se înălța...
schivnic ilicit
de Ștefan Petrea
schivnic al năravurilor ilicit moral pictez pe Dumnezeu în întregime mural îl sechestrez într-un perete spre care se închină damele cu tocuri cui Dumnezeu e acolo ori acolo nu-I Sfântul Duh dându-i...
baricentru
de Silvia Goteanschii
penelopa, tu mă urăști pentru că eu stau în tine de la început ca un făt legat de buric pentru că nu mă poți tălmăci și eu mă bucur și râd te chinui de fiecare dată când piesa e pusă pe rol știu că...
\"In dulcele stil... modern\"
de Aurel Pop
Argument Perioada contemporană stă sub semnul Galaxiei Imaginarului, opusă agresiv Galaxiei Gutenberg. Atât literatura cât și media sau artele vizuale – în format clasic sau electronic- se afirmă,...
Trup mort
de Dorina Șișu
Mă leg de Sartre și spun că Nu viitorul este acela care decide dacă viitorul este viu sau mort Îl neg și pe Spinoza căci eu nu raportez libertatea La Rațiune și nici la Necesitate Eu spun să simți,...
Cutia viorii
de Corneliu Traian Atanasiu
În septembrie 2009, pe blogul Un haiku pe zi , propuneam celor dornici să participe la un exercițiu prin care să înțeleagă mai bine structura unui haiku să completeze versul lipsă dintr-un haiku dat....