"încet prin umbră" – 20108 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
Costa Anielka
PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...
1 poezii, 0 proze
Morariu Elena
Am început să scriu, la început timid, încet, încet am prins curaj. Scriind simt că revin la viață. A trebuit să renunț la multe activități fizice...dar spiritul mi-l simt liber. Și chiar dacă trupul suferă, mintea și gândirea vreau să-mi fie sănătoase. Dacă cineva îmi citește textele și lasă o vorbă de bine sau de rău, eu voi fii fericită.
2 poezii, 0 proze
AEArtur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
LRLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
MAmotorga alin
cu ce sa incep?da ,cum am inceput sa scriu poezii.am inceput din joaca,prostindu-ma cu altii colegi de clasa,facand biza in versuri uni de altii.asa am inceput sa scriu si asta se intampla prin generala.am continuat sa scriu,caiet dupa caiet,nimeni nu stia de pasiunea asta a mea pt ca n-am vrut sa se stie,era secretul meu.le-am scris ca pe un jurnal si asa au si ramas pana in ziua de azi.ce o sa public pe site-ul asta nu-s decat fragmente fiindca m-am lasat de poezie. uneori mai scriu din plictiseala... e ca un joc... daca tot cititi lasati va rog si un comentariu.vreau sa vad daca am ceva de imbunatatit la poeziile publicate aici.
9 poezii, 0 proze
AGAdriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
Balica Galina
Poezia e sufletul meu... Numai prin ea imi exprim trairile intr-o versiune atat de reala incat, atunci cand ies din lumea ei, nu mai am puterea sa ma recunosc...Si, totusi sunt eu!
6 poezii, 0 proze
Ionita Roxana Georgiana
Fiintele inaripate incepura sa se desprinda incet din acea draperie miscatoare, incaperea se umplu de fluturi, iar atmosfera era incarcata de batai de aripi. Maria care statea ingenuncheata in acea camera se trezi inconjurata de acele fiinte miscatoare. Totul in jurul ei era intr-o forfota continua. Biroul era invadat de fluturi. Parul ii era plin de aripi de fluturi ce aveau sa ii creeze o criza Mariei. Isi privi umarul si bratul. Fluturii misunau pe hainele ei, erau agitati, o innebuneau.
2 poezii, 0 proze
Tanasa Alina Loredana
sunt un suflet ca oricare altul...care a suferit,a iubit....care incerak sa treca prin lume ca un nor pe cer...care are o mie de intrebari cu raspuns neinteles shy alte o mie de intrebari fara raspuns...dar dak ma gandesc...intrega noastra viata e plina de intrebari...shy toate incep cu de ce.....shy nu numai intrebari...mai sunt shy regrete...Regret un cuvant nespus, regret o vorba aruncata cu rautate, regret un gest nefacut, regret o mangaiere neoferita, regret timpul pierdut, regret anticipat timpul pe care il voi pierde, regret cearta aceea stupida, regret ca nu spun "te iubesc" suficient de des unei persoane, regret ca nu am acum pe cineva langa mine, regret un telefon dat, regret un mesaj scris, regret o zi pierduta, regret o ocazie unica pierduta pentru totdeauna, regret ca am fost proasta cand nu trebuia, regret ca inca mai sunt, regret ca imi pasa cand ar trebui sa dau cu piciorul, regret ca vad mai mult decat ar trebui, regret ca nu sunt ignoranta si regret ca regret atat de...
1 poezii, 0 proze
încet prin umbră
de elis ioan
eu am crezut pe dos că rana se întâmplă când ești tăiat și o lași supurând speri că puroiul vindecă dar ea îmi umblă pasul încet prin umbră își caută loc număr cruci mă petrec încă o moarte
In umbra focului III - fragment
de chelaru adrian
În căutarea după-amiezii M-am dus în gară și am început să aștept. Așezat pe bancă, cu capul în jos, urmăream crăpăturile din asfaltul peronului. Ocazional, ridicam capul și priveam trecătorii...
Greseala
de Andreea Maria
Paseam incet prin intuneric... Stiam ce va urma. Nu-mi mai era teama , Si nici umbra aceea nu mai ma urma . Dar ma simteam pierduta... Nu mai recunosteam nimic Doar auzeam din departare, Ecoul vocii...
Secretul
de Mihaela Rascu
Bărbatul înainta încet prin aerul încins și încărcat de insecte zburând bezmetice în toate direcțiile, urmat de fetița mărunțică care încerca să-i calce exact pe urme. Șuierul lin al apei care dansa...
Am putea
de Teodor Dume
am putea merge umbră lângă umbră fără să ne urmărim pașii fără nicio întoarcere în spatele drumului până dincolo de biserică spre răsărit dacă ți-ai așeza inima între mâinile mele aplecate peste trup...
la miezul nopții
de sorina petrescu
E miezul nopții, tainic a ta umbră Se redeșteaptă-n noapte, prinde viață, Pășind încet prin gândul ce alungă Realitatea, când se mai răsfață. Aceeași pași, înceți și calmi și siguri, E umbra ta și îi...
Gând suspendat
de marius nițov
senzație de nemișcare dureroasă, dimineața asta prin lumina filtrată încet, cu un fel de teamă ating lucrurile ca pentru ultima dată, parcă le-aș pune într-un loc fără să mai revin. doar un joc de...
Nu stiu cine esti cu adevarat
de cold rain
Mângâie-mi suspinele cu privirea ta Și alungă noaptea cu Amândouă mâinile tale. Te văd prin umbra lacrimilor Care își unduiesc valurile în ochii mei Și îți scurg imaginea cu clipirea sărată. Nu știu...
mi se părea
de liviu gradinariu
Mi se părea că oamenii se trezesc la un moment dat că există când se îmbracă carnea cu scheletul lumii ca în pictură o stare iubitoare de tăcere mi se părea că din Cuvânt se poate naște sensul totuși...
Lanterna magică
de Ilarie Voronca
lui Mircea Grigorescu Amintește-ți: Prin pomi cerul izbucnea ca o trompetă Și sub carnea fragedă a caisei simțeai osul viitor al soarelui Simțeai Oasele, ca peștii, în sângele din noi, Și spuneai:...