Simone Weil

Simone Weil (3 februarie, 1909, Paris, Franța – 24 august, 1943, Ashford, Marea Britanie) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină. Simone Weil s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa medie. A studiat la Liceul Henry al IV-lea, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la Ecolé Normale Superieure din Sorbona, unde a fost remarcată, alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga (a lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault), ca, mai târziu, să se apropie de mistica creștină, fără a deveni însă o creștină "de drept".Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați."Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvâșesc păcatul invidiei“, avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice. A...

2 poezii, 0 proze

Ioan Nenițescu

S-a născut la 11 Aprilie 1854, în orașul Galați. Fiu de manufacturier, și-a început școala comercială la Galați, dar a terminat liceul la Iași, apoi a frecventat cursurile Facultății de litere. După Războiul de independență a plecat la Berlin, unde a urmat Filosofia. Și-a dat doctoratul tot în Germania la Leipzig (1887). Moare la 23 Februarie 1901 în timpul unei călători la Buzău cu trenul și a fost inmormântat la București. Poezii Flori de primăvara (Berlin, 1880; Editia a II-a, București, 1889) Șoimii de la Războieni (poem în 9 cânturi, București, 1882) Pui de lei (București, 1891) Pui de lei Țara mea Moartea lui Decebal Voința neamului Tatăl nostru în câteva istorioare pe înțelesul tuturor (Buc., 1894) De la românii din Turcia europeană (studiu etnic și statistic asupra aromânilor, București, 1895) Poezii (București, 1911) Teatru Radu de la Afumați (dramă istorică în 5 acte, București, 1897) O singură iubire Două femei Vlad Țepeș Mihai Viteazul

1 poezii, 0 proze

Henri Bergson

Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor și filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust. Studiază la Ecole Normale Supérieure unde obține în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience și Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897, a făcut politică și, după primul război mondial, a fost interesat de chestiunile internaționale. Este foarte apreciat pentru remarcabilele sale opere filozofice, care i-au adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1927. Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții (élan vital) și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă...

0 poezii, 0 proze

Înțelepți și Sfinți

“Nu trece cu vederea cuvintele înțelepților, ci îndeletnicește-te cu pildele lor”. (Sir. 8.5)

0 poezii, 0 proze

Înțelepți și Sfinți

0 poezii, 0 proze

Înțelepți și Sfinți Parinti Învățători ai Biserici

0 poezii, 0 proze

Bhartrhari

biografie prezenta in cadrul siteului www.respiro.org: Personalitate fascinantă, Bhartrhari este descris de enciclopedii ca fiind simultan și/sau succesiv filosof, poet, gramatician și yogin. Născut spre finele secolului 6 e.n. într-o familie nobilă în Ujjain, unul din cele șapte orașe sacre ale hindușilor, oraș descris de Kalidasa ca fiind “căzut din cer pentru a aduce cerul pe pămînt”, viața lui Bhartrhari este presărată de legende. Într-una dintre ele, Bhartrhari este un rege foarte înțelept și credincios care primește de la un ascet un amarphal, fruct miraculos care-l face nemuritor pe cel care-l mănîncă. Regele care-și iubea foarte mult nevasta, consideră că aceasta, prin credința și frumusețea ei, merită fructul mai mult decît el și i-l face cadou. La rîndul ei, regina, care-și aprecia foarte mult fratele, i-l dăruiește lui. Fratele reginei era îndrăgostit nebunește de o prostituată și într-un moment de generozitate amplificată de aburii beției i-l dă acesteia. Prostituata...

1 poezii, 0 proze

Stoiciu Liviu Ioan

De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.

4 poezii, 0 proze

Boris Vian

M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.

0 poezii, 0 proze