"Þiganii de la Paris" – 832 rezultate
0.04 secundeMeilisearchConstantin Argintaru
Constantin Argintaru (n. 14 august 1894, Plenița, Dolj - d. 23 mai 1936, Cluj) a fost un poet român. Face clasele primare în comuna natală; Școala Normală la Craiova. Participă ca ofițer la primul război mondial, rămănând invalid în urma luptelor de la Mărășești. Cavaler al ordinului militar Mihai Viteazu. Debutează editorial în 1926, cu broșura "Monumentul durerii". Director al revistei "Hyperion" (1932-1935) și al editurii cu același nume din Cluj. A mai colaborat la Abecedar, Luceafărul literar și critic, etc. Lirica sa are elemente de tradiționalism, postsimbolism și expresionism. Este menționat în "Istoria literaturii române..." a lui G. Călinescu la capitolul poeților dialectali (alături de I.O. Suceveanu și V. Copilu-Cheatră). Opere * Monumentul durerii, 1926 * Agonia soarelui, 1930 (care a mai fost reeditată de două ori în timpul vieții) * Vin țiganii, 1934 * Viața pietrelor, Editura Hyperion, Cluj, 1935 * Setea norilor, 1935
1 poezii, 0 proze
Alecu Donici
Poet fabulist basarabean, născut la 19 ianuarie 1806 în apropiere de Orhei. Și-a început în tinerețe cariera militară la liceul de profil din Sankt Petersburg, după care revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi la Iași și Piatra-Neamț. Practică avocatura, dar și scrie mult. Era inspirat de fabulele lui La Fontaine și Krîlov. La 1840 si 1842 editează două cărți de “Fabule” cu opere proprii și traduceri. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publică “Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin “Țiganii”(1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale. Donici a avut un deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creația sa sunt populare fabulele: ”Antereul lui Arvinte”, “Musca la arat”, “Racul, Lebada și Știuca” ș.a. A murit la 21 ianuarie 1865 la Iași, în România .
0 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
Þiganii de la Paris
de bianca marcovici
Þiganii de la Paris Champs Elysees e plin de gropi care trebuiesc ocolite Cel puțin în stația de metro mi-a cântat ciocârlia o vioară electronică Louvre e invadat de turiști asiatici unii minuțioși...
Þigănci cu Sânii Goi
de Diastra
Þigănci cu Sânii Goi Ialomițeanu era un tip bronzat, uscat, înalt, cu părul alb și pieptănat lins peste cap, probabil spreiat cu fixativ. Să tot fi avut 65 de ani. Se ținea bine, drept ca un brad,...
Þigănci cu Sânii Goi
de Diastra
Ialomițeanu era un tip bronzat, uscat, înalt, cu părul alb și pieptănat lins peste cap, probabil spreiat cu fixativ. Să tot fi avut 65 de ani. Se ținea bine, drept ca un brad, mergea înfipt și...
Nemuritoare-i România
de Boris Druță
Nemuritoare-i România! Suntem un neam-noi-plin de glorii! Și-n pierderi ne-am păstrat moșia! De-a lungul bravelor istoriii – Nemuritoare-i România! Chiar la Paris ori la Viena – Þigani ce ne știrbesc...
L’hiver sur la ulitza
de Laurentiu Ghita
A-nceput de ieri să cadă Câte-un rrom, pe urmă doi. Franța pusă e pe sfadă, Și ni-i dă pe toți grămadă, Înapoi. Nu e cușer, dar e bine Pentru Sarkozy, acum; Taberele-s toate scrum, Dar năvalnic vuiet...
Expulzatul
de Gârda Petru Ioan
(Trimisă la Tg. Jiu - Cănăvoiu, 2010) Președintele Sarkozy a cerut expulzarea țiganilor români din Paris. În timp ce veneau de la aeroporul Otopeni, aceștia s-au certat cu ziariștii Pe drumul de...
Doamna colonel
de Amelia Mociulschi
Grădina doamnei colonel Hortensia Costescu avea câteva tufe de liliac mov și două sălcii ce primăvara își desfăceau pufuleții lor argintii exact de sărbătoarea Floriilor. Motiv pentru care toți...
Fotomagnetism
de Vătafu Gabriela Teodora
motto: “Nu cred până ce nu văd, măcar într-o fotografie” “ - Dacă aș avea un aparat de fotografiat, îi spusesem, te-aș fotografia în fiecare zi. Și atunci aș ține minte cum arătai în fiecare zi din...
Nedumeririle unui antișovin
de nicolae tomescu
Că nu sunt șovin, conform Micului dicționar explicativ, \"nu ațâț ura și dușmănia între națiuni și popoare, nu propag ideea superiorității unei națiuni față de celelalte, nu promovez exclusivismul și...
Partea XV-a Șatra mon amour \'95
de Filip Tănase
Puntea amintirilor lui State potcovaru’și nea Bebe Cazma. Nu mă dă narația afară din casă, dar n-am ce face: între țintele vii ale textelor și pretextelor și strofelor, există afară de ințelesul lor,...
Nedumeririle unui antișovin
de nicolae tomescu
Că nu sunt șovin, conform Micului dicționar explicativ, "nu ațâț ura și dușmănia între națiuni și popoare, nu propag ideea superiorității unei națiuni față de celelalte, nu promovez exclusivismul și...
Casa Poporului
de Eugen Galateanu
Era un cartier acolo. Un cartier frumos, cu străduțe liniștite, cu verdeață. Era un cartier acolo. Un cartier pe care un țăran prost nu l-a înțeles niciodată. Pentru țăranul prost- răposatul Nicolae...
libertate
de Alina Mihai
În povestea asta, de-acum treizeci de ani, omul și calul nu erau prieteni. Aș spune că dimpotrivă, dacă n-ar fi fost fascinația față de cabalină pe care-o resimțea fiica maimuței, la fiecare-ntâlnire...
Iarna de-ale gurii
de Darie Ducan
Am dus actele să mă angajez în Paris, în toiul Europei civilizate și primitoare cu românii. Le-am xeroxat cu tonerul particulelor de îndoială-drojdie. Le-am dus într-o zi ploioasă în trenciul meu...
Extravaganțele melcului
de George L. Dumitru
Oftatul dintâi: Singurătatea doinește măiastru, Din solz de pește, albastru. Ceasornicul din lemn de plastic ticăia dezamăgit. Zornăia, în falset, întristat de separarea neîntemeiată. Cucul rămăsese...
Toamnă la Voroneț
de Viorel Darie
Toamnă la Voroneț Viorel Darie Cer albastru-pur, nobil ca o coroană princiară, romantic ca spiritul unei fete frumoase. Pajiști cu otavă de un verde-deschis intens. Frunze sclipind sub razele...
Pustnicul
de ion untaru
Cât de mult îi trebuie unui om să trăiască de azi pe mâine? De același număr de calorii are nevoie și bogatul și săracul. Și patronul și șomerul. Și onor președintele dar și cel mai mic dintre...