"Înnodată cu fire roșii de tine" – 5179 rezultate
0.08 secundeMeilisearch
AArtemesia
Sunt o farsa. Data nasterii: 1 Aprilie 1989. Inca la liceu cu un ghem de ate colorate in brate. Ate innodate... [incomplet]
2 poezii, 0 proze
HGHaran Giorgia
Sunt nascuta in 30 martie 1997,in Brasov. Momentan studiez arta la un liceu de specialitate, intr-o clasa de plasticieni. De mica am iubit sa desenez, pictez, compun,scriu. Arta reprezinta viata iar prin ea, portalul spre propria mea lume nu se va inchide niciodata. Nu am nevoie sa fiu iubita mai mult decat trebuie, prefer sa raman cu panza langa mine si penita din calimara decat cu oameni falsi ce imi distrug increderea. Nu sunt cine stie ce faptura deosebita, chiar daca unii asa ma considera. Sunt pur si simplu o marioneta care innoata intr-o mare plina de deseuri. Marea -viata- deseurile-necazurile- care polueaza marea. De ce m-am nascut? Sa fiu cineva. De ce traiesc? Sa ajung cineva. De ce am sa mor? Am sa mor drept cineva important. ~ multumesc tuturor cititorilor~ Sa pornim campania de "ecologizare" a marii~!
6 poezii, 0 proze
MVmercas ramona vasilica
ceea ce scriu ma reprezzinta...de multe ori te simti atat de inclestat in rautatea aceasta imensa ce se cladeste cu fiecare zi tot mai mult in jurul tau,te simti cupris de deznadejde, durere iar aceste sentimente te indeparteaza de fericire,de iubire si te indreapta spre lumea singuratatii. Astfel si eu am prins aripi spre un taram unde rautatea aceasta lumeasca nu ma poate atinge. Aici in lumea POVESTILOR miam gasit linistea si pacea ce sper ca nu va fi invadata de intuneric.
18 poezii, 0 proze
Ioan Missir
Un scriitor adevărat: Ioan Missir Probabil că nimeni dintre cei ce trăiau la începutul deceniului al patrulea al secolului trecut în preajma avocatului Ioan MISSIR, aproape cinquagenar, fost ajutor de primar și primar al Botoșanilor, nu bănuia că, peste numai cîțiva ani, acesta va fi celebru nu datorită vreunui proces cîștigat ori încredințării vreunui portofoliu ministerial, ci unei cărți de război. Într-adevăr, Fata Moartă, cum se intitula ea, îl consacră pe autor fulgerător, îndată după apariția sa, la începutul verii anului 1937. Ea suscită elogiile unor importanți critici literari, cunoaște mai multe ediții (cinci în primii opt ani, alte două peste cîteva decenii), este încununată cu două premii mult rîvnite, unul al Societății Scriitorilor Români, altul al Academiei, iar autorul ei este admis, cu derogare de la statut, în Societatea Scriitorilor Români. O surpriză a fost cartea și pentru N. Iorga, care, botoșănean și el, îl știa pe Ioan Missir mai ales ca pe unul dintre adepții...
0 poezii, 0 proze
DAdascalu alexandra
Ce s-ar face lumea fara cuvinte, caci ele inseamna si ce nu inseamna, vorbesc, chiar daca nu au glas si, mai ales, nu cunosc varsta, raman in timp si in inimile oamenilor! Cand aveam 11 ani, am inceput sa astern cuvinte impletite in versuri si in urma condeiului a aparut prima mea poezie. Scriam atunci despre un lucru care mi-a tulburat copilaria… O persoana foarte draga mie pleca dintre cei vii la doar 11 ani. Sufletul imi era gol… Nu intelegeam de ce un copil ce inca nu gustase din bucuriile vietii trebuia sa moara!Si singurul mod in care puteam sa-mi manifest durerea si zbuciumul sufletesc a fost scriind versuri:„Cand floarea~florilor s-a stins/Cazut-a inc-o stea/Afland si iarna cea cu parul nins/A lacrimat si ea./Cand floarea~florilor s-a stins/Cocorii au strigat/Plangand departe au zburat/Spre cerul innorat si-ntins. ” [„Floarea-Florilor” ] Mai trebuia lucrat la elementele de versificatie, insa Dumnezeu mi-a dat talentul si imaginatia necesare pentru ca, putin mai tarziu, sa...
30 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
Oana
Da...sa ma prezint..sunt o fecioara incapatanata in varsta de 18 ani,o cititoare infocata a lui Rebreanu.Imi place sa critic...si in rest toate bune si frumoase!!
3 poezii, 0 proze
IRINA
FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN... CAND LUMEA E CE ESTE TRAIESC CA IN POVESTE SI LA NIMICA NU SUNT BUN... FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN * IUBESC PE LOC,URASC INDATA... FATALITATEA MA APASA... * DAR ORICE SUNT,ASA CUM SUNT, TOT AM O MANGAIERE: E TAINICA PLACERE DE-A STI CA MERG CATRE MORMANT SI SUNT ACELA CARE SUNT (MACEDONSKI)
11 poezii, 0 proze
SWSimone Weil
Simone Weil (3 februarie, 1909, Paris, Franța – 24 august, 1943, Ashford, Marea Britanie) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină. Simone Weil s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa medie. A studiat la Liceul Henry al IV-lea, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la Ecolé Normale Superieure din Sorbona, unde a fost remarcată, alături de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rară inteligență. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind inițial o înfocată activistă de stânga (a lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault), ca, mai târziu, să se apropie de mistica creștină, fără a deveni însă o creștină "de drept".Ceea ce a rămas ca o constantă în sufletul ei a fost apropierea față de cei nenorociți și marginalizați."Ori de câte ori mă gândesc la crucificarea lui Hristos, săvâșesc păcatul invidiei“, avea să scrie mai târziu în caietele sale filosofice. A...
2 poezii, 0 proze
Înnodată cu fire roșii de tine
de Cristina Schiopu
Fire de ațe roșii stau atîrnate de cer, ajungînd la pămînt. Oamenii sunt agățați de firele artificiale. Cîte o ființă, legată cu un nod, la fiecare interval de zece metri. Tablou confuz de galben...
Lebedei nr.21
de Marinescu Victor
Erau zile pe care le urneam cu mătura tuturor, a noastră din crengi uscate și bandajată cu sârma ondulată pe degete crescute sau încă mici, ale mele, și îmi plăcea să ridic de un colț curtea să îi...
M-a aprins din temelii un dor
de Victor Valeriu Martinescu
Chinul viril și-a întins tristețea-n anotimpul meu, și toți se simt cam înnodați în suflet, aicia, unde-n fiecare moare câte-un zeu cu pașii subțiați de-atâta umblet. Oamenii pământului, mai triști,...
Ghicitoarea
de Mirela Dragan
- Hai, intra acuma, nu sta in usa ca o sorcova, iese caldura, mama ei de treaba!!! Leanta lu’ Cleste inca sta la usa nehotarata, cu ochii scotocind inauntrul casei dar cu picioarele bine infipte in...
Interviu II : Angela Furtuna in dialog cu Luiza Palanciuc
de angela furtuna
ANGELA FURTUNÃ IN DIALOG CU LUIZA PALANCIUC \"Exilul poate fi, atunci, un mod(el) de a fi în lume, de a o atinge, care trimite pe fiecare la propria-i înstrăinare.\" 1. În România, o lovitură de stat...
Camera „de sus” a Bunicii
de Daniela Luminita Teleoaca
S-a mai păstrat o vreme. Suficient – cred eu – cât să-i pună pe fugă pe toți cârcotașii. Asta pentru că – zică oricine ce-ar zice! – CÂND POVESTEA A FOST, ÎN RUPTUL CAPULUI NU ARE CUM SĂ SĂ ȘTEARGĂ...
Camera „de sus” a Bunicii (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
S-a mai păstrat o vreme. Suficient – cred eu – cât să-i pună pe fugă pe toți cârcotașii. Asta pentru că – zică oricine ce-ar zice! – când povestea a fost, în ruptul capului nu are cum să să șteargă...
devocika
de tania cozianu
într-o singură noapte îmi crescuseră fluturi din brațe din piept cu aripi cu tot stăteai în colțul cel mai depărtat îți vedeam ochiul al treilea nefiresc de alb mă ghemuiam cu genunchii la piept n-ai...
adevărata poveste a lui Harap Alb
de viorel gongu
Adevărul despre Harap Alb Aurel abia aștepta să vină seara. Se sculase de dimineață și mersese cu Baba Șerbana peste câmp la Pădurea Chirana, după melci, pentru că noaptea plouase. Numai în prezența...
Și mă strângi atâta de aproape-n tine
de Elena Aprozeanu
Te-am rugat să pleci, vreau să-ți fie bine Mii de scoici albastre își doresc un val, Mi-am luat nisipul cu urma de tine, Am plecat cu norul ultimului cal. Amăgiri, iluzii, puse în valiză, Născocesc...
O zi cu soare
de Moraru Igor
O zi cu soare Cu toate că era deacum aproape de amiază și soarele frigea din plin, el continua să doarmă, visând probabil al nouălea vis. Cine era el? Un băiat de 8 ani. Cum se numea? Nu știu. Poate...