"Înecat" – 20045 rezultate
0.01 secundeMeilisearchIoan Dan
E atat de scurta incat nu o mai ... vad. Premiul I la concursul national de proza scurta "Liviu Rebreanu" -2002
95 poezii, 0 proze
Monel Lucian
Cand voi fi atat de cunoscut incat nu voi putea iesi in strada fara sa fiu recunoscut atunci voi avea o biografie.
2 poezii, 0 proze
Cristina Dinu
Bibliografia mea sunt eu...atatea stiu despre mine incat am uitat sa mi le mai amintesc!
1 poezii, 0 proze
Munca Sabin-Gabriel
Când Iubești Trebuie Să Fii Îndeajuns De Egoist Încât Să Îti Dai Seama Cât De Mult Ții La Celălalt...
1 poezii, 0 proze
cristina dumitrache
M-am nascut si am murit de atatea ori incat am invatat nemurirea !
3 poezii, 0 proze
Rosu Tiberiu
"Haideți să trăim în așa fel, încât atunci când vom muri, și dricarul să ne plângă." M.T.
2 poezii, 0 proze
Artur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
Balica Galina
Poezia e sufletul meu... Numai prin ea imi exprim trairile intr-o versiune atat de reala incat, atunci cand ies din lumea ei, nu mai am puterea sa ma recunosc...Si, totusi sunt eu!
6 poezii, 0 proze
Elena Cardas
Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...
9 poezii, 0 proze
Realdo Tokacs
Biologie si geografie: 18 mai 1981 - atunci m-am nascut. Era o zi atat de luminoasa incat mama si-a zis ca trebuie s-o vad. Si a tipat pana m-am indurat sa ma despart de ea. Locul faptei: Faget, Timis, orasul castanilor. Studii: Facultatea de Stiinte Politice, Universitatea de Vest, Timisoara, absolvita in 2004. Am mai inceput un master, dar am renuntat... la timp :) Activitati (mai mult sau mai putin) relevante: - poezii, in volumul colectiv "Pasii de roua", Editura Dacia Europa Nova, 1999; - eseuri, in volumul colectiv "Cartea de admiratie", Editura Dacia Europa Nova, 1999; - poezii, volum de autor, "Intemperiile fericirii", Editura Dacia Europa Nova, 2000. Toate au fost publicate poate prea devreme... -din 2000, ma reintorc la literatura, parca pe un alt drum... mai sinuos... dar mai savuros. Ocupatiuni actuale: Ziua - nerecunoscator ocupant al unui birou de "multinationala" unde pun umarul fara tragere de inima la construirea unui capitalism in care nu (mai) cred; Noaptea - la...
32 poezii, 0 proze
Înecat
de Vlad Colceriu
Înecat cu tot ce nu pot înghiți Pe lumea asta M-am sufocat si am învațat Să trăiesc fără pic de aer. Să mă imit zilnic, Ori de câte ori mi se cere Câte “un EU” la comandă. Observ că fără pic de aer...
Inecat în lacrimi
de Magdalena Rus
Tremur! Temperatura mea a scazut sub 36 de grade. Has doi O! Sunt deshidratat. Beau. Gust de sare! Lacrimi! Ale mele? Mă scufund. Inot. Mâinile mi-au amorțit. Respir. Ce O doi! Înecat în lacrimi....
înecat într-o gură de cer
de Anni- Lorei Mainka
cu grijă i-au cules ochii risipiți i-au culcat în soare și au așteptat lumina i-au luat și aripile căzute le-au ținut contra vântului și au așteptat zborul s-a înecat cu pașaport de viață valabil o...
Înecat de dragoste
de radun gabor
Când iubesc cerul este un mic copil față de imensitatea din inima mea. Odată l-am închis într-una din camerele ei, tu deveniseși albastră, atât de albastră și umedă, ca și când buzele norilor ar fi...
Înecat în apă vie
de Valentin Boeru
Înecat în apă vie, a murit așa. N-a știut nici cum, nici câtă, ar putea să bea. Și-a dus crucea din greșeală pe-un munte păgân. A ajuns să fie slugă fără de stăpân. A crezut c-așa e bine, când rău îi...
Înecatul
de Ion Barbu
Fulger străin, desparte această piatră-adâncă; Văi agere, tăiați-mi o zi ca un ochian! Atlanticei sunt robul vibrat spre un mărgean, Încununat cu alge, clădit din praf de stâncă, Un trunchi cu...
înecații tineri nu au nici un fel de înțelegere pentru salvamarii bătrani...
de dumitru cioaca-genuneanu
\"mă înec mă înec nu-mi întinde mâna\" (Versuri finale din poemul \"mama lor de metafore\" de Uln Aron Alex) pe-un tânăr ce se îneacă fără ajutor a-mi cere concluzia cum să-mi placă: el se-neacă în...
Înecați
de Cristina Sirion
Martă, Din gura tatălui îmi ieșea numele ud ca din ou știa din prima clipă să-și prindă gheruțele de sârma albastră a gardului Tata desena pisici cu mâna mea cum îndopam eu puiii de prigorie Nu...
Scâncet înecat
de Deak Zoltan
Bine, m-am liniștit De ce oare să mă mai irit? Peștera fie-mi sfârșitul, Tăcerea, mormântul. Îmbrățișarea rece vine, Scufundat în mine. Cu privirea pâlpâind Pe cei din jur îi mai cuprind Doar odată,...
Peștele înecat în apă și spiritul critic
de Serban Codrin
Când poeții, nu numai ei, ci inclusiv amatorii încearcă să se aventureze în spațiul atât de fascinant, înșelător, încărcat de accidente al universului HAIKU, se găsesc uneori în situația peștelui...
