Poezie

Gânduri

1 min lectură·15 noiembrie 2006

Mediu

Aripi cenușii;

fum.

Obosită de atâta mers,

Prin întunericul fără sens

Confruntări interioare,

Lumea asta crudă doare

Atâta filozofie,atâta nesiguranță,

parcă o luăm invers..

În lumea asta totul e ciudat,

Chiar și straniu e bizar

Și bizarul e absolut înfricoșător.

Uneori,ți-e teamă să gândești,

să dorești...

Poate cugetu-ți devine real,

Poate trăim să murim..

Sau murim să trăim .

Sau poate moartea nu-i reală,

Acum plecarea,neînsuflețirea, e o însușire umană,

e pretudindeni...

Tu te stingi...eu mă sting,ce ți-e drag piere:

Speranța,visele...iubirea.

Prin atâția oameni ,te simți singur..e pustiu.

lumea e un paradox construită din paradoxuri,

Un absolut nedrept,mincinos...

trăire si murire asta e viața...asta suntem noi...

piese pe un sah,ajungând in cele din urmă la sah mat..

sub formă de pământ,de eternitate în efemeritate...

001.549

Zamfir Alexandra. “Gânduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zamfir-alexandra/poezie/214715/ganduri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.