Frumusețea unei furtuni

Urme de noroi mistuie asfaltul șifonat de tornada pașilor trecătorilor. Cerul de un gri intens, ca un adevărat dirijor, șoptește ușor norilor din orchestra celestă cum să își desfășoare numărul. Astfel, tunete de diverse tonalități cufundă cerul într-o simfonie sumbră, dar plăcută. Fulgerele se nasc și dispar rapid, lumina lor sărutând înfocat negura ce domnește în peisajul lugubru. Picături de ploaie se cern spre sol formând o perdea de apă precum un văl de argint iubit de natură ce este imposibil de străpuns. Parfumul florilor înviorate îmbrățișează tabloul teluric.