Poezie
poezii
scrise cand... iubirea....ma iubea
3 min lectură·
Mediu
Inconsecventa
Nu te iubesc, dar când apari în zare,
Întregul univers este o floare
În mâna ta, ce-mi face-un semn divin,
La care eu, blasfemic, mă închin.
Nu te iubesc, dar în privirea ta,
Pierzania si mântuirea mea
Îmi oglindesc vulcanul sufletesc,
În care nemurirea o topesc.
Nu te iubesc, dar fericirea ta,
Zâmbind cu strălucirea ei de stea,
Făptura mi-o topesc cu un fior
Atât de dulce și amețitor!
Nu te iubesc; oricum, iubirea mea
Ar fi mult prea puțin pentru-a putea
Să-ți reprimești tot ce cu tine dai:
Iubirea și căldura ce făuresc un rai.
Nu te iubesc, dar simt nemărginit,
Că-ntregul, tot ce este, mi-e mie dăruit.
Prin tot ce-afirm și tot ce neg șoptesc:
Nu te iubesc și totuși …TE IUBESC!
Invitație de sărbători
Cântă-n aer, de departe
Și noianul de zăpadă
Din năvala lui împarte,
Crivățul ca drept dovadă.
Trupu-nfiorat se strânge,
Însă sufletul tresare,
Când cu fluturi albi iar ninge
Și se țes albe covoare.
Presimțim apropierea
Cu o inimă mărită,
Unor nopți mai dulci ca mierea,
Lângă focuri de...iubită!
Când afară viscolește,
Noi, prin licăriri de brad,
Vedem înger alb cum crește
Și iubiri păgâne scad.
Viața noastră-n armonie
Cu clinchet de clopoțel
Fericirea o îmbie
Să ne dăruie un țel.
Și cu zâmbete prea pline
De o bucurie simplă,
Eu te voi privi pe tine
Mâgâindu-mă pe tâmplă.
Vom primi colindătorii
Ce-aduc veselia-n case
Și vom fi noi călătorii
Din poveștile frumoase.
Pierzînd orișice povară
Și gustînd doar sărbătoare,
Vom simți că-i ...primăvară
Și-n inimi ninge cu ...soare!
A unsprezecea poruncă
Când Dumnezeu ne dăruie, primim!
Nu înnecăm un dar în îndoială,
Nu-nchidem ochii, umblînd în bâjbâială,
Nu alungăm lumina de teamă că orbim!
Și dacă inima ne este mângâiată
De o lumină ce se-așeză-n suflet,
Să nu fugim, dînd cu al fricii cuget,
Putere slăbiciunii ce strigă speriată!
Să nu lăsăm nici mintea, nici credința,
Să spună ele singure ce sunt!
Să întrebăm și steaua aprinsă de Cuvânt!
Ea a-ndrumat și magii unde i-a fost Voința.
Trăim și mergem, numai cu sufletul mai sus.
Nu ni-l ridică lumea, fie sărac, bogat…
Dar îl înalță-n Ceruri, chiar dacă am uitat,
Iubirea, numai Ea și Dumnezeu ne-a spus!
Psalmul iubirii
Când văd o stea, iubita mea,
Șuvoi de gânduri curg spre ea.
Căci ochii tăi sunt două stele,
Minuni ale iubirii mele.
Zâmbetul tău e strălucirea,
Divinei galaxii- IUBIREA.
Mângâietorul glas îți este
Ca bolta-ntreagă, o poveste!
Iar tu, așa cum ești, ca tine,
Ești universul tot din mine:
Cu stele strălucind scânteietor,
Cu galaxii rotindu-se amețitor!
Ești bucuria nopții înstelate
Și sfânta dragoste ce leagă toate!
Rugăminte
Seara curge-ncet prin geamuri…
Te-aș ruga să vii la mine,
Nu ca să te pun pe drumuri,
Dar am inima la tine!
Să-ți aduci cu tine glasul
Care-auzu-mi înfioară,
Să-mi vorbești frumos ca versul
Și să-mi cânți ca o vioară!
Nu uita să-ți iei și ochii
Luminoși ca o iubire.
Oglindi-voi în ei plopii
Ca-ntr-un lac de fericire.
Și să vii cu mângâierea
Brațelor fermecătoare.
Le vom da atotputerea
Unui înger cu o floare.
Și să pleci odat\" cu zorii
Care noaptea ne-au răpus,
Să mă lași doar cu fiorii
Și cu …tot ce ai adus!
001.229
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 531
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 107
- Actualizat
Cum sa citezi
Zaharia Adrian Viorel. “poezii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zaharia-adrian-viorel/poezie/1809779/poeziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.