purgatoriu

Acum călătorea spre sud, dincolo de inelul care strânge pământul, într-o căruță slinoasă unde e aur mult și violență. Faimoase regiuni ale imaginii: printre piramide din petrol negru și diamante pe care închizând un ochi, le contemplă. Mult va avea de umblat până la jertfă, până la sarcofage. Îmi îmbrac picioarele, știu că dor și durerea asemănătoare cu cea a sufletului. Vin spre mine dinspre el, iar el se face că pricepe bine și-ngăduie cu înțeles adânc. Îmi atinge, ușor, obrazul veștejit de atâta timp, ca un copil în toane bune. Am mers prin purgatoriu nedormiți, amețiți, prădați de limbă și duh, speriați de dragostea noastră, scrisă complice pe ultima mie de lei. Suntem îngropați pentru eternitate în moalea țărână a norilor de iarnă. Crește tot mai mare-n urma noastră, uitarea. Și înainte nu mai este nici un țărm…