poezii de dragoste

Privesc in largul marii, cum toamna cade-n valuri, Cum vara se desprinde linistita, de tarmul auriu, Cum zeci de pasari calatoare si nestiute idealuri, Golesc acum destinul nostru, lasandu-l mai pustiu. Pe langa tampla, briza se simte astazi tot mai rece, Picioarele-mi ofteaza dureros, prin reavanul nisip, Prin trupul meu fiorul, spre alta vara se petrece, Si toate dintr-o data, in lacrimile calde se-nfirip. S-au daramat castele, zidite-n taina-n zori de zi, Cand eu si pescarusii, ne-am ratacit prin toamna, Ma-ntreb pe care val si-n cate amintiri ma vei primi Si cum ai sa ma strigi in vis, necunoscuta doamna? Las marea sa ne poarte-n departari, povestea noastra, Si-aievea langa toamna, cu bratele zilnic te strang, Cu ochii-nchisi, privesc sub frunte zarea-albastra Si simt cum printre gene, raze de lumina mi se frang.