Amintiri din viitor...( II )

Se intreba daca se schimbase mult. Desi nu il vazuse de doi ani totusi stia ce facuse aproape zi de zi ,cel putin in ultimul an.Se obisnuisera , credea ea, unul cu altul dar situatia trebuia sa se schimbe. Nu mai suporta.Era a treia oara cand reluasera mica lor aventura. Nici ea nu stia cum reusise sa se arda atat de rau dintr-o joaca. El o tachina cum prindea ocazia dar realiza ca depasisera faza asta demult.Ea, marea invingatoare, nu mai avea nimic sa-si spuna in aparare. Oricum trebuia sa inceteze si fara ajutorul lui nu se putea se pare. A aparut in sfarsit, cu acelasi zambet dintotdeauna, cu toate ca stia ca iar \"printesa lui\" punea ceva la cale. Cum spuneam o cunostea al naibii de bine desi nu invatase sa-i anticipeze miscarile.Cum lucrurile pareau a merge spre bine era firesc sa schimbe regulile jocului. Se intampla a treia oara si de fiecare data se intreba cu ce gresise sa o gaseasca tocmai pe ea atat de nesigura, schimbatoare, alunecoasa chiar. - Buna printesa- eternul salut... - Sorry ca te-am scos din casa pe vremea asta dar trebuie sa stam putin de vorba, practic sa-ti cer ajutorul intr-o mica problema. Te-ai prins noi suntem problema si nu te incrunta de parca nu te asteptai. Merse sa-si comande o cafea si probabil incerca sa se pregateasca pentru ce va urma. Ma rog, era curios cum avea de gand sa-i prezinte situatia. Era mereu surprinzatoare. Pentru o persoana care nu reusea sa se exprime intotdeauna cum voia si care se intimida surprinzator de des nu reusea sa inteleaga cum reusea sa-l tina-n ceata mai tot timpul. Si cand te gandesti ca ea ii atrasese atentia ca este \"instabil sentimental\", si zambi. - Trebuie sa ma ajuti sa ies din situatia asta, te rog. Nu trebuie decat sa ma ajuti sa rup legatura cu tine. Crede-ma ca am meditat destul pe subiectul asta. Nu pot singura. Ai vazut si tu, ma voi intoarce la infinit si n-o sa scapi de mine in veci. Asa, daca tu spui \"nu\" eu n-o sa mai insist, ar insemna sa ma umilesc si eu nu fac asta. Se opri si rasufla usurata cantarind mirarea ce se citea pe fata lui. Reusise sa-l surprinda si de data asta. - Si ai venit la Bucuresti sa-mi spui toata prostia asta?!Pe cuvant daca te inteleg! De fapt nu stiu daca ai facut ceva logic de cand te cunosc. - Nu te enerva, stii ca te iubesc dar nu am nevoie de asa ceva. Tie ti-e usor, dupa catva timp ai si uitat totul dar eu...Sincer cand am luat legatura cu tine speram sa ma respingi sau eventual sa nu-mi raspunzi si gata. Era simplu, dar nu, nu ai reusit sa-mi trantesti nici macar un \"nu\" amarat. - Lasa-ma sa te inteleg...ai luat legatura cu mine doar casa-ti spun ca nu te mai vreau?!...Daca tie ti se pare logic ce-ai spus...?! - Stiu ca pare ciudat dar incearca sa ma intelegi! - Ce sa inteleg, draga? Am renuntat la asta de cand m-ai lasat balta in primul an. De-atunci nu mai incerc sa te inteleg. Te urmaresc doar cum apari si dispari din viata mea, ca un spectator inchis intr-un cinema unde ruleaza un film idiot. Ma rog, daca asta iti face placerea, te rog sa nu mai iei legatura cu mine.Esti multumita? - Da, mersi, esti un gentleman . Stiu ca am meritat anii astia asa suntem chit . Hai, ca nu te mai retin, scuza-ma ca ti-am stricat sambata. De azi n-o sa mai auzi de mine.You\'re free. -Daca ai terminat eu ma retrag. Am treaba la firma. - Ai grija de tine. Kiss you. - Inceteaza, te rog! Se imbraca si pleaca furios pe el insusi ca o lasase sa-l enerveze. Oare cum reuseste dupa atata timp?!Bine ca se terminase sau macar spera ca se terminase...\" Dupa scurta \"plimbare\" in viitor A isi aduse aminte ca nu-si facuse rezervari. Se uita dezamagita la vremea urata de afara. Nu-i placea de fel sa plece de acasa pe o vreme ticaloasa cum e cea din decembrie... Sfarsit