Poezie

Copacul Eros

2 min lectură·1 decembrie 2007

Mediu

Un pom rozalb foșnește în crengi de muguri pline,

Pe roua frunzei crude vin roiuri de albine

Și-n zbor timid un flutur cu aripile-așterne

Pe ale tale dalbe brațe petale în troiene.

Iar în artere, vene, se-mplânt-adânc copacul,

Se-agață cu putere, îmi invadează capul.

Într-un plămân, în centru, tulpina-și face poartă,

Spre al meu sânge liberianul vas se-ndreaptă

Și-n alt plămân plutesc doar rădăcini si apă.

Copacul eros răsfiră rădăcini în coapse

Și-n gambe simt pământul susținător de oase.

Pe pleoape-mi cad petale albroze ca și viața

Când văd, visând la tine, cum ți-e preadragă fața.

Când ma privești, frumoaso, cu ochii mari, turcoază,

Verde contur de frunze buzele-mi colorează

Și când, cu tainic zâmbet rostești frumos cuvinte

Pe ramurile serii vin păsări să te-asculte.

Pe buze-mi poartă vina de-a te iubi, enigma,

În galeria gurii se-ascunde mută limba,

Iubirea-i o fantasmă cu aripile-slovă,

Un fluviu translucid cu brațe de mangrovă.

Petalele prearoze iubite de albină

În buze se transformă cu gust de nectarină,

Din fructul gurii tale, când coaptă ți-e căpșuna,

Să gust, mușcând plăcere, privindu-te întruna.

Pe arbore, în plete-asaltate de verdețuri

Foșnesc liane sute cu mii de înțelesuri,

De mușchi mi se-agață trupuri de mandarine

Ce scurg în trup dulceața iubirii pentru tine.

001.253

Wolff Valentina. “Copacul Eros.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/wolff-valentina/poezie/1756385/copacul-eros

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.