Poezii

apa din apa si ce e acela sfredelul pietrei care se roteste si sapa cand se face tarziu noua ni se deschid, asternute cu solzi treptele lucii ale marelui rau pamantul n-are sa stie de

Draga Platon iti scriu din sezlongul de seara Mi se pare ca am mai fost aici, simt cum imprejurimea momentului ma cuprinde duios si strans ca o gheara Dimineata am cumparat o briosa la

Am stat o vreme de vorba in fata ferestrei inchise cu o furtuna Intrebam daca trunchiurile invinse se prabusesc in pamantul lin, se scurg in mareea postuma si iese putregaiul