Poezie
Sonetul de la malul mării
1 min lectură·
Mediu
Când apa neagră îmi aduce schelete mici, împrăștiate
Pe-ntunecatul mal al mării întinse de o mână rea,
Duios cu un sărut eteric în carapacele crăpate
Cerești cuvinte de iubire sunt spuse-ncet de gura ta.
Cuvinte mai demult rostite și răsucite în vârtejuri
Ce ți-au închipuit iubito din pleure de înger ochii
Din vine de coral papucii i-au împletit și fine vrejuri
De spume dulci ți-au stat agrafe pentru rochii.
E-o lungă noapte între nadir și până sus deasupra mea
Nu știu nici dacă pân’la ziuă mai este totuși orizontul
Sub borangicuri argintate acolo unde de-obicei era.
Nu-mi pasă dacă vom afla sau nu într-un sfârșit complotul
Până când soarele răsare toată rostirea o vom bea,
Ca-ncet pe noi să năruim cerul cu totul.
001.816
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- walter maracineanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
walter maracineanu. “Sonetul de la malul mării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/walter-maracineanu/poezie/129251/sonetul-de-la-malul-mariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.