Scrisoarea unui..nu știu...

Da, sunt actor..de fapt sunt artist..de fapt nu știu nici eu ce sunt. Ahhh, sunt ceva ce se definește doar prin ochii celorlalți, dar toți ochii sunt închiși și nu e nimeni să mă vadă. Deci, ce sunt? Actor? Artist? Sunt....ahhhh, mi-am uitat replica, dar ce mai contează, oricum nu mă vede nimeni... Aaa, gata, mi-am amintit! SUNT sigur că durerea mea o au mulți, dar ei o ignoră sau o acceptă și trăiesc de mână cu durerea... Eu sunt diferit! Cel puțin așa simt, când văd că nu mă integrez printre toți Acești Ochi Închiși. Eu stau de mână cu durerea, merg cu ea peste tot. Uneori vorbesc cu ea, alteori ea mă supără și mă Prefac că o ignor. Recent am avut o discuție serioasă cu durerea și ea mi-a zis că e partenera mea de viață și chiar și în singurătatea în doi, ea va fi prezentă, lângă mine. Eram disperat și am încercat să îi explic ca unei femei, că relația noastră trebuie să înceteze și că ea trebuie să plece pe drumul ei, iar eu pe al meu. Ciudat! Mi-a zis că așa ceva nu există...că nu este viață fără durere. Dar Durerea Mea E Cumplită! Așa că eu mă încăpățânez și am să aleg ceea ce vreau Eu, nu ceea ce trebuie sau ceea ce este normal sau ....etc. . Aleg să iau viața mea și să mă separ de durere, să mă despart de ea! Aleg să plec pe drumul meu. Dacă aici trăiești împreună cu durerea, Eu refuz. Eu plec ACOLO! Cu drag, un actor grăbit sau artist...sau..nu știu... P.S. Sunt prea mulți ochi închiși. I-am...închis și eu...