Poezie

metamorfoze

mamei

1 min lectură·1 iulie 2010

Mediu

Pentru ca-n iubire să nu pierd nimic

Să dau timpul înapoi am îndrăznit

Și-am fost de fața la venirea ta

Și-atunci, ca și acum ,

M-am bucurat că te-ai născut , fetița mea!

Apoi , te-am întâlnit din ce în ce mai des prin timp

Erai când școlăriță , când o frumoasă domnișoară

Iar inima-mi de fiecare data te-a ghicit :

colegă , amică, surioară..

Și-atunci când m-ai descoperit

Și m-ai privit prelung, iubirea mea neîntelegand

Þi-am dat tot timpul înapoi , chiar și pe-al meu

M-am transformat în prunc

Și te-am iubit cu-n dor si mai adânc

De atunci iubirea mea , ca un copil

Aleargă să te prindă

Dar, neputând în inimă să te cuprindă

Se cațără pe timp , se aruncă în uitare...

M-am rătăcit ?

Iubirea îmi răspunde :

În mine toți sunteti copii , părinti , raze de soare !

001.627

Voinea Georgiana. “metamorfoze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voinea-georgiana/poezie/13946050/metamorfoze

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.