Poezie
O stare bolnavicioasa
2 min lectură·
Mediu
ti s-a golit rezervoru de vise
ultimele ramasite de imaginatie distruse
noptile au devenit pentru tine un negru intunecat
si incet incet te afunzi ca in mlastina in pat
inghitit de propriile tale deceptii
aburit de ultimele ineptii
slobozite iresponsabil de cei din jur.
acuma ti-ai fi dorit sa fii sur
dar e o stare de mult pierduta
in clipe foarte rare avuta.
si atunci cand poti sa vezi dincolo de intuneric
te straduiesti din rasputeri sa visezi la albul divin si feeric
aveai potential sa fii un visator
dar acum tot ce vezi e monoclor.
ai fost atat de mult inghitit de aceasta negura bolnavicoasa
incat orice urma de culoare din imaginatie e sortita sa ramana ascunsa
in catacombele mintii tale, odata fiind un paradis efemeric
nici un aventurier nesabuit nu s-ar aproapia de acest intuneric
pentru tine am pierdut orice speranta
rapit in mod violent de orice substanta
orice sentiment fiind de mult disparut
in ceata deasa din suspectul trecut.
ai incetat a fi uman
fiind curpins de van,
pentru a ta salvere
o interventie divina
astept cu rabdare
dar sunt impiedicat de propria-mi conditie
sa pastrez acest sentiment ce ar putea aduce armonie
intr-o lume ravasita de egoism
unde dispare orice urma de pacifism.
intr-un final si eu si toti suntem inghititi de aceasta tulburare
in lacul vietii noastre neinsemnate marcata de durere
inevitablul a sosit
ceea ce detest am devenit
00946
0